Ocupaţiunea și uzucapiunea în spaţiul a-naţional al internetului

The internet is a non-national space, not subject to the sovereignty of any state. Technological corporations have imposed on the internet their own regulations and pre-formulated a-national contracts, as well as moral precepts or axiology of private origin, but having global, imperialist opposability, appropriating through occupation and usucapion both on significant fractions of this a-national space, as well as on some fractions of the internet users’ personality. The appearance of ownership on inalienable goods or values and the widespread belief that economic power is equivalent to right and necessity have created empires, against which the principles of law and fundamental rights and freedoms are inapplicable.
What the internet corsairs “offer” in return are irrepressible contracts, captivity, and submission to community “values” and standards. However, the common genetic code, ubiquitous, and timeless that underlies all substantive law, as well as customs, contracts, and jurisprudence, is an anchor to a world in flux. Good faith, equity and the imperative of social cooperation are effective correctives to any kind of totalitarianism, including digital.
Personal data, which is collected digitally in the form of behavioral surplus, is the property of the person, part of his identity, therefore it cannot be considered stray property. They are inalienable, as they belong to the spiritual, soulful component of man, as well as to privacy, private life and dignity. The concrete individual is the owner of these non-transferable rights. However, following a dystopian scenario, this data became the object of collection and misappropriation. Internet users were, without their will, the harvest, and the predictive products manufactured based on it ended up shaping our behavior, transforming us into buyers who create no surprises for merchant and nor cause risks for them. Disturbing is that this harvest is too often the result of bad faith possession, similar to theft.
Since it creates an imbalance of power, this processing personal data makes the regulation related to the protection of personal data unnecessary and even hypocritical.

Internetul este un spaţiu a-naţional, nesupus suveranităţii niciunui stat. Corporaţiile tehnologice și-au impus pe internet propriile legi și contracte preformulate a-naţionale, precum și precepte morale sau axiologii de sorginte privată, dar cu opozabilitate globală, imperialistă, împroprietărindu-se prin ocupaţiune și uzucapiune atât asupra unor fracţiuni semnificative ale acestui spaţiu a-naţional, cât și asupra unor fracţiuni ale personalităţii utilizatorilor internetului. Aparenţa de proprietate asupra unor bunuri sau valori inalienabile și credinţa larg răspândită că puterea economică este echivalentă cu dreptul și necesitatea au creat imperii, faţă de care principiile Dreptului și drepturile și libertăţile fundamentale sunt inaplicabile. Ceea ce corsarii internetului „oferă” în schimb sunt contracte irepresibile, captivitate și supunere faţă de „valorile” și standardele comunităţii. Cu toate acestea, codul genetic comun, ubicuu și atemporal, care se regăsește la baza întregului drept pozitiv, precum și a cutumelor, a contractelor și a jurisprudenţei, este o ancoră a unei lumi în derivă. Buna credinţă, echitatea și imperativul cooperării sociale sunt corective eficiente ale oricărui tip de totalitarism, inclusiv cel digital.
Datele cu caracter personal, care sunt colectate digital sub forma surplusului comportamental, sunt proprietatea persoanei, făcând parte din identitatea sa, deci nu pot fi considerate bunuri fără stăpân. Sunt inalienabile, întrucât ţin de componenta spirituală, sufletească, a omului, precum și de intimitate, de viaţa privată și de demnitate. Individul concret este proprietar ale acestor drepturi netransmisibile. Cu toate acestea, în urmarea unui scenariu distopic, aceste date au ajuns obiect al colectării și al împroprietăririi prin uzucapiune. Utilizatorii internetului au fost, fără voia lor, recolta, iar produsele predictive fabricate pe baza acesteia au ajuns să ne modeleze comportamentul, transformându-ne în achizitori care nu creează surprize și nu mai cauzează riscuri comercianţilor. Preocupant este că această recoltă este, prea deseori, rezultatul unei posesii de rea-credinţă, similară cu un furt.
Întrucât creează un dezechilibru de putere (imbalance of power), această colectare face inutilă și chiar ipocrită reglementarea relativă la protecţia datelor cu caracter personal.