Acţiunea pauliană, faţă în faţă cu procedura insolvenţei: urmărirea bunului înstrăinat prin actul desfiinţat ca urmare a admiterii acţiunii

The new Civil Code did not limit to a terminological qualification of the claim that art. 975 of the Civil Code of 1864 recognized it to creditors prejudiced by „devious acts done by the debtor to the detriment of their rights”.
The revocation action, because this was the qualification, is not immune to criticism in any case, the action made available to unsecured creditors, was outlined, at the level of primary legislation, a promising legal regime, the effect of non-enforceability, vis-à-vis the claimant creditors and, if applicable, the intervening creditors, of the successfully contested contract, but not sufficiently developed by provisions of the Code, so as to make the action really attractive.
Specifically difficulties were encountered, until very recent in the forced pursuit of the immovable object of the „cancelled” contract through the revocation action, due to a lacuna in the primary legislation in the matter of real estate advertising.
The regulation appeared as salutary, after 2019, by orders issued by the National Agency for Cadastre and Land Register, on the possibility of noting in the Land Register of the real estate of the owner – third party acquirer, noting related to the forced execution launched against the real debtor, i.e. the alienator from the real estate transfer contract.
The ability of the victorious creditor in the actio Pauliana to charge the debtor-alienator from the judicially revoked contract as still the owner of the property that was the subject of the contract is easier to state than to… practice. An example of recent judicial practice, concretized in the conclusions pronounced by the execution court in the procedure of approving the enforced execution, rightly fined the initial hesitation of such a creditor, the attempt to regard the third party acquirer as a (new) debtor of his can be not explained, but at least excused by opening, in the meantime, the insolvency procedure regarding the debtor-alienator.

Noul Cod civil nu s-a limitat la o calificare terminologică a acţiunii pe care art. 975 din Codul civil de la 1864 o recunoștea creditorilor prejudiciaţi prin „actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor”.
Acţiunii revocatorii, căci aceasta a fost calificarea, nu la adăpost de critică de altfel, a acţiunii puse la dispoziţia creditorilor chirografari, i s-a conturat, la nivel de legislaţie primară, un regim juridic promiţător, efectul de inopozabilitate, faţă de creditorii reclamanţi și, dacă este cazul, creditorii intervenienţi, a contractului atacat cu succes nefiind însă suficient de dezvoltat prin dispoziţii ale Codului, astfel încât să facă acţiunea cu adevărat atractivă.
Dificultăţi concrete a întâmpinat, până foarte recent, urmărirea silită asupra imobilului obiect al contractului „desfiinţat” prin acţiunea revocatorie, din cauza unei lacune a legislaţiei primare în materie de publicitate imobiliară. A apărut ca salutară reglementarea, după 2019, prin ordine emise de Agenţia Naţională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, a posibilităţii notării în cartea funciară a imobilului având ca proprietar tabular terţul dobânditor, notare referitoare la urmărirea silită declanșată împotriva adevăratului debitor, adică a înstrăinătorului din contractul translativ de proprietate imobiliară.
Capacitatea creditorului învingător în acţiunea pauliană de a-l percepe pe debitorul-înstrăinător din contractul revocat pe cale judiciară ca fiind în continuare proprietarul imobilului care a făcut obiectul contractului este mai ușor de enunţat decât de… practicat. Am selectat un exemplu de practică judiciară recentă, concretizat în încheieri pronunţate de instanţe de executare în procedura încuviinţării executării silite; judecătorii, prin aceste încheieri, au amendat, pe bună dreptate, ezitarea iniţială a unui astfel de creditor, tentativa de a-l privi pe terţul dobânditor ca fiind un (nou) debitor al său putând fi nu explicată, dar măcar scuzată prin deschiderea, între timp, a procedurii insolvenţei în privinţa debitorului-înstrăinător.
Analiza de faţă vine, așadar, să concilieze răspunsurile la întrebările pe care le poate genera înţelegerea și punerea în operă a efectelor acţiunii pauliene cu dificultatea particulară pe care o poate ridica incidenţa efectului suspensiv de drept produs asupra executărilor silite prin deschiderii procedurii insolvenţei.