Guvernanţă corporativă. Interesul social al administratorilor la societatea in bonis,la cea în dificultate și la cea în încetare de plăţi. Interesul social al asociaţilor

Directors are the pillars of corporate governance, being responsible for managing the company’s affairs with loyalty, diligence, and care, in the collective interest of shareholders. At the same time, transparency and adherence to best practices are essential for fostering trust and avoiding conflicts of interest. Regarding the shareholders, there is no corporate interest they are required to follow; however, conflicts of interest in voting are prohibited. A company, as a legal entity, serves as the meeting point for the interests of shareholders, directors, managers, and various categories of stakeholders: employees, clients, providers, public authorities, the local community, non-governmental organizations, etc. Naturally, these groups may have differing interests. During the company’s life circle, the corporate interest shifts from prioritizing shareholders (in bonis) to protect creditors (in financial difficulty or insolvency). The duty of care and diligence becomes crucial, and risky or desparate decisions may give rise to the personal liability of the directors.

Administratorii sunt pilonii guvernanţei corporative, fiind responsabili să gestioneze afacerile societăţii cu loialitate, diligenţă și prudenţă, în interesul colectiv al asociaţilor. Totodată, transparenţa și respectarea bunelor practici sunt esenţiale pentru asigurarea unui climat de încredere și pentru evitarea conflictelor de interese. Faţă de asociaţi nu există un interes societar pe care aceștia să fie obligaţi să-l urmeze, interzise fiind doar conflictele de interese la vot. Societatea comercială, ca persoană juridică, este locul în care se întâlnesc interesele asociaţilor, ale administratorilor, ale managerilor, precum și ale diverselor categorii de deţinători de interese (stakeholders): angajaţi, clienţi, furnizori, autorităţi publice, comunitate locală, organizaţii non-guvernamentale etc., toţi aceștia putând avea, în mod natural, interese diferite unii faţă de ceilalţi. În diferitele faze ale activităţii societăţii, interesul social tranzitează de la prioritatea acordată asociaţilor (la societatea in bonis) către protejarea creditorilor (la societatea în dificultate sau insolvenţă).
Obligaţia de prudenţă și diligenţă este a doua obligaţie a administratorilor, după cea de loialitate, iar deciziile riscante sau disperate pot atrage răspunderea personală a acestora.