Scindarea acţiunilor în realizarea unor creanţe între instanţa de drept comun și judecătorul-sindic și alte probleme de compatibilitate

A debtor’s entering the insolvency proceedings has consequences in respect of the remedies available to it in order to recover its claims, pending before the substantive law courts or before the courts of arbitration. According to article 75 of Law No 85/2014, the litigation becomes concursual and its “transfer” to the syndic judge’s competence for settlement, depending on the trial stage is not optional, but mandatory, otherwise it incurs the risk of preclusion. The problem is that, theoretically, all elements of the litigations are not “transferable”; hence, this analysis attempts at finding solutions for the continuity of the civil trial in order to finally achieve a stable and predictable table of claims. On the other hand, the ongoing contracts or, in some cases, the new contracts signed by the debtor in insolvency may, in turn, give rise to events of claims in respect of which its contractual partners or even the debtor may bring action in court regarding some litigious elements. Whenever such litigations contemplate the analysis of compliance with the initial legal relation performance or where such litigations were already brought before the court and the demand for payment fi led with the syndic judge is nothing but the direct consequence of such claim realization, there appears the same issue: the judicial examination of the matter is split between the substantive law court and the syndic judge.

Intrarea debitorului în procedura de insolvenţă produce anumite efecte în privinţa acţiunilor în realizarea unui drept de creanţă aflat pe rolul instanţelor de drept comun sau a curţilor de arbitraj. În temeiul dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014, litigiul devine astfel unul concursual, iar „transferul” acestuia în competenţa de soluţionare a judecătorului-sindic, în raport de stadiul procesual la care se află, nu este o facultate, ci o obligaţie, riscul fiind decăderea din drept.
Problema care se ridică este că, teoretic, nu toate componentele litigiului sunt „transferabile”, studiul de faţă încercând să identifice soluţii pentru asigurarea continuităţii procesului civil, în scopul formării, în final, a unei mase credale stabile și previzibile.
Pe de altă parte, contractele aflate în derulare sau, în anumite cazuri, contractele nou încheiate de către debitorul aflat în insolvenţă, pot ridica, la rândul lor, situaţii de naștere a unor creanţe, faţă de care partenerii contractuali sau chiar debitorul, induc în circuitul juridic elemente litigioase. La momentul la care astfel de litigii vizează acţiuni prin care se tinde la analiza conformităţii în executare a raportului juridic originar, sau, dacă astfel de acţiuni au fost deja introduse, cererea de plată la judecătorul sindic fiind doar efectul direct de realizare a unei astfel de creanţe, apare aceeași problemă a scindării analizei judiciare între instanţa de drept comun și judecătorul-sindic.