Stabilirea preţului cesiunii părţilor sociale. Între libertate contractuală și răspundere fiscală

This article explores the legal and fiscal framework for setting the price of share transfers in limited liability companies (LLCs), balancing contractual freedom with tax authority oversight. Drawing from German doctrine (GmbH law and MoMiG reform), we analyze the legal nature of shares, including intra-family transfers under Romanian Law no. 346/2004. The paper reviews recognized business valuation methods (asset-based, income-based, and market-based), highlighting their impact on fair market value. From a fiscal standpoint, the author examines Article 11 of the Romanian Fiscal Code, which allows tax authorities to reassess the declared price if no genuine economic rationale is provided. Comparative analysis includes practices from France, Germany, the UK, and the US, showing a common trend of recharacterizing low-value transactions for tax purposes. The article proposes de lege ferenda amendments to both the Fiscal Code and Company Law to ensure fair taxation and limit administrative discretion. The conclusion affirms the importance of preserving contractual autonomy while introducing objective valuation standards to protect both public revenue and creditors.

Articolul analizează regimul juridic și fiscal al stabilirii preţului în cadrul cesiunii părţilor sociale în societăţile cu răspundere limitată, plasând analiza între principiul autonomiei de voinţă și intervenţia autorităţii fiscale. După o incursiune în doctrina germană privind natura părţilor sociale și regimul MoMiG, examinăm transferurile „în familie” și instrumentele legale aplicabile în dreptul român, incluzând art. 20 din Legea nr. 346/2004. Se detaliază metodele de evaluare recunoscute de ANEVAR – pe bază de active, venituri și metode de piaţă – și implicaţiile acestora în stabilirea valorii de piaţă. În plan fiscal, este analizată intervenţia ANAF prin art. 11 Cod fiscal, care permite reîncadrarea tranzacţiilor în lipsa unui scop economic real. Articolul compară regimuri fiscale din Franţa, Germania, Marea Britanie și SUA, arătând tendinţa autorităţilor de a impune ajustarea valorilor la preţul pieţei. Se propune reglementarea expresă a valorii de piaţă în Codul fiscal și Legea societăţilor, pentru a reduce arbitrarul administrativ și riscurile de fraudă. Concluzia susţine menţinerea libertăţii contractuale, dar în paralel cu o bază fiscală obiectivă și predictibilă.