Perspective asupra răspunderii administratorului pentru prejudiciile produse societăţii ca urmare a integrării în infrastructura deciziei de afaceri a inteligenţei artificiale

The paper explores directors’ liability in the era in which artificial intelligence may become a partner in deliberation. The business judgment rule is thus confronted with an atypical interlocutor, one capable of shaping the very infrastructure of decision-making reasoning. In this frontier space, where law meets technology, decision-making autonomy, prudence and diligence acquire novel, as yet uncharted nuances. Within an uncertain legal framework, the need to recalibrate the director’s duty to be informed comes into focus: the integration of artificial intelligence becomes both an opportunity and a test of responsibility. Beyond its technical dimension, the analysis invites reflection on how corporate law will manage to preserve the balance between safeguarding the freedom to take risks and the algorithmic allure.

Lucrarea explorează răspunderea administratorului în epoca în care inteligenţa artificială poate deveni partener de deliberare. Regula deciziei de afaceri este pusă, astfel, în faţa unui interlocutor atipic, capabil să modeleze infrastructura raţionamentului decizional. În acest spaţiu de frontieră, unde dreptul se întâlnește cu tehnologia, autonomia decizională, prudenţa și diligenţa capătă nuanţe noi, încă necartografiate. Într-un cadru juridic incert, se conturează ideea unei recalibrări a exigenţelor de informare care ii revin administratorului: integrarea inteligenţei artificiale devine, deopotrivă, oportunitate și dovadă de responsabilitate. Dincolo de dimensiunea tehnică, analiza invită la reflecţie asupra modului în care dreptul societar va reuși să păstreze echilibrul între protecţia libertăţii de a risca și atracţia algoritmică.