Prezumţia dobândirii licite a averii într-o societate democratică – o iluzie deșartă

The article criticizes how the presumption of lawful acquisition of assets is often either applied inconsistently or overlooked in practice. While, in theory, this presumption provides essential safeguards to protect citizens in a democratic state from abuses of power, in practice, the burden of proof is frequently shifted onto individuals, requiring them to prove their innocence or the legal origin of their assets, despite their compliance with applicable regulations. The case study, presented with a touch of irony, highlights these abuses and the failure to uphold legal presumptions and principles, eroding public trust in the justice system, while also offering potential remedies.

Tema tratată în prezentul articol abordează critica faţă de modul în care prezumţia dobândirii licite a averii este efectiv aplicată sau ”uitată” în practică. În teorie, prezumţia instituie garanţiile necesare pentru a proteja cetăţenii unui stat democratic împotriva abuzurilor autorităţilor. Cu toate acestea, în realitate, se observă adesea o inversare a sarcinii probei, în care cetăţenii sunt obligaţi să-și demonstreze nevinovăţia sau provenienţa legală a averii, deși respectă, întru totul, normele ale căror destinatari sunt. Studiul de caz expus ilustrează într-o manieră sarcastică abuzurile autorităţilor și ignorarea aplicării corecte a prezumţiilor și principiilor de drept, împrejurări de natură a submina încrederea în justiţie, și propune, totodată, o serie de remedii.