Conflictul de legi în materia contractului individual de muncă – perspectiva Uniunii Europene (Partea a II-a)

Part II of this article analyses how art. 8 of the Rome I Regulation actually works.
The application of the lex loci laboris, of the principle of contractual freedom and of the requirement of worker protection reveals not only the formula of combining libertarian and non-libertarian approaches, but also the background idea that such approaches display in order to ensure the predictability of identifying the law applicable to contractual obligations, as concluded, executed, etc. on the EU internal market, and the sufficient protection of the worker’s situation. Within our scholarly démarche, which is fully in line with the EU objective of achieving the
social market economy, the lex loci laboris, the principle of the autonomy of the parties’ will and the active role of the judge are invited to remain in the intimacy of the relative, and not of the absolute, through the intervention of public law limits or restrictions. Also in the second part of our analysis, we are remaining in full connection with the saying Ora et Labora, which is also capable of constituting the core idea of the European Union’s conception in the field of determining the law applicable to the individual employment contract.

Partea a II-a a acestui articol analizează modalitatea de funcţionare propriu-zisă a art. 8 din Regulamentul Roma I. Aplicarea lui lex loci laboris, a principiului libertăţii contractuale, precum și a exigenţei protecţiei lucrătorului dezvăluie nu numai formula de combinare a concepţiilor libertariene și ne-libertariene, dar și ideea-fundal pe care aceste concepţii o prezintă pentru a asigura atât predictibilitatea identificării legii aplicabile obligaţiilor contractuale, astfel perfectate, executate etc. pe piaţa internă a UE, cât și ocrotirea suficientă a situaţiei lucrătorului. În cadrul propriului demers doctrinar – aflat în deplin acord cu obiectivul UE de realizare a economiei sociale de piaţă – lex loci laboris, principiul autonomiei de voinţă al părţilor și rolul activ al judecătorului sunt invitate să rămână în intimitatea relativului, iar nu a absolutului, prin intervenţia limitelor sau restricţiilor de drept public. Și în partea a II-a a analizei noastre, rămânem pe deplin conectaţi la maxima Ora et Labora, de altfel aptă să constituie ideea-esenţă a concepţiei Uniunii Europene în domeniul determinării legii aplicabile contractului individual de muncă.