Proporţionalitatea sancţiunilor fiscale: o analiză a consecinţelor fiscale pentru contribuabilul de bună-credinţă înregistrat eronat în scopuri de TVA

The problem of the bona fide taxpayer who, by mistake, registers for VAT purposes and, consequently, collects VAT from invoices relating to exempt transactions without the right to deduct, is likely to place the corrective and punitive mechanisms of national law and the fundamental principles of European Union law in conflict. Following the tax inspection, although the main VAT obligation is corrected (by cancelling the unjustified deduction and requiring the payment of the VAT collected in error), the tax authority automatically imposes ancillary obligations (interest and penalties for failure to declare). In the light of the case law of the Court of Justice of the European Union (CJEU), the automatic application of penalties for failure to declare and interest for an error proven to be unintentional, in the context in which the undue tax advantage is entirely eliminated, could contravene the application of the principle of proportionality. Therefore, in cases of simple negligence, where the corrective remedy (restoration to the previous situation) is sufficient to restore the fiscal balance, cumulative pecuniary sanctions (non-declaration penalties and interest) whose amount could equal the level of the main tax claim to which they apply may appear disproportionate.

Problema contribuabilului de bună-credinţă care, din eroare, se înregistrează în scopuri de TVA și, prin urmare, colectează TVA din facturi aferente operaţiunilor scutite fără drept de deducere, este susceptibilă de a poziţiona antagonic mecanismele corective și punitive de drept naţional și principiile fundamentale ale dreptului Uniunii Europene.

În urma inspecţiei fiscale, deși obligaţia principală de TVA este corectată (prin anularea deducerii nejustificate și obligarea la plata TVA-ului colectat eronat), autoritatea fiscală impune automat obligaţii accesorii (dobânzi și penalităţi de nedeclarare). În lumina jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), aplicarea automată a penalităţilor de nedeclarare și a dobânzilor pentru o eroare dovedită ca neintenţionată,  în contextul în care avantajul fiscal necuvenit este integral eliminat, ar putea să contravină aplicării principiului proporţionalităţii. De aceea, în cazurile de culpă foarte ușoară, unde remediul corectiv (repunerea in situaţia anterioară) este suficient pentru a restabili echilibrul fiscal, ar putea apărea ca disproporţionate sancţiunile pecuniare cumulate (penalităţi de nedeclarare și dobânzi) al căror cuantum ar putea egala nivelul creanţei fiscale principale la care se aplică.