Dreptul de a petiţiona vs. abuzul de drept și frauda la lege în era digitalizării

This article focuses on the right to petition. The paper also analyses the limits of the petitioner’s rights, as well as the legal procedures that must be followed when citizens are acting in order to solve a personal issue related to public authorities.
The public authorities have to adapt their internal procedures to the new challenges imposed by the technology, so that the relationship “citizen-public authority” become a win-win collaboration process. The public authority receives important information from the petitioner and the petitioner solves the personal problem that affect the quality of his social life. In order to keep a fair balance between the interests of the two parties, the legal system must impose some limits of conduct aiming to annihilate any temptation to use artificial intelligence in order to obtain an unfair advantage.
The representatives of the public institutions are constantly challenged to identify the best way to address to the petitioners, responding to their personal problems in an intelligible and friendly manner, adapting their response to the particularities of the petitioner. At the same time, the answer received by the citizen must clarify all the ambiguities that determined the personal issue.
The article also analyses the possibility to petition through an agent. This type of petition is interesting because the personal interest of the real petitioner may be distorted by the interest of the agent, as he may pursue a hidden personal material benefit, not specified in the mandate agreement.
The extraordinary evolution of new technologies and the rising role of artificial
intelligence in all the public administration impose a deep legal analyse of all the activities related to public interest and law making process.

În acest articol vom dezbate câteva probleme legate de dreptul la petiţie. Lucrarea analizează, de asemenea, limitele drepturilor petiţionarului, precum și procedurile legale care trebuie urmate atunci când cetăţenii se adresează autorităţilor publice pentru rezolvarea problemelor personale.
Autorităţile publice trebuie să își adapteze procedurile interne la noile provocări impuse de tehnologie, astfel încât relaţia „cetăţean-autoritate publică” să devină un proces de colaborare benefic pentru ambele părţi. Autoritatea publică primește informaţii importante de la petiţionar și petiţionarul își rezolvă problema personală care, de regulă, îi afectează calitatea vieţii sociale. Pentru a păstra un echilibru între interesele celor două părţi, sistemul juridic trebuie să impună unele limite de conduită care vizează eliminarea/reducerea tentaţiilor de a folosi inteligenţa artificială pentru a obţine un avantaj nedrept. De asemenea, avem în vedere și situaţiile în care instituţiile statului intervin, cu rol de mediator, în sectoare de activitate unde reglementările secundare creează dezechilibre în relaţiile contractuale.
Reprezentanţii instituţiilor publice sunt în permanenţă provocaţi să identifice cel mai bun mod de a se adresa petiţionarilor, răspunzând problemelor lor personale într-un mod inteligibil și profesionist, adaptându-și răspunsul la particularităţile problemelor petiţionate. În același timp, răspunsul primit de cetăţean trebuie să clarifice toate ambiguităţile care au determinat apariţia acestei probleme care se poate repeta și în cazul altor persoane.
Articolul analizează, de asemenea, posibilitatea de a depune petiţii prin intermediul unui reprezentant. Acest tip de petiţie trebuie analizat în profunzime, deoarece interesul personal al petiţionarului real poate fi denaturat de interesul reprezentantului; în multe situaţii acesta poate urmări un beneficiu personal ascuns, care nu este specificat în acordul de mandat.
Evoluţia extraordinară a noilor tehnologii și rolul în creștere al inteligenţei artificiale în toată administraţia publică impune o analiză juridică profundă a tuturor activităţilor legate de interesul public și procesul de elaborare a legii.