Arbitrabilitatea litigiilor în materia societăţilor comerciale. Aspecte corelative de drept material și procesual

The arbitrability of the corporate litigations is, in principle, possible, especially after passing the new Civil Procedure Code (Article 542), which eliminated the condition of the pecuniary nature of the dispute. Norm of Article 63 of Companies Law no. 31/1990 does not establish an exclusive competence of the courts of law but a material and territorial one within their general competence. In addition, Article 132 paragraph (2) and following of the same law regulates procedural issues that do not exclude arbitration, but which are part of his commercial nature, characterized by the confidentiality of the debates, celerity and erga omnes publicity of the decision. The company’s participation in statutory corporate litigation is not an argument against arbitrage, and the company’s right, plaintiff or defendant, is part of the rights that directors can dispose of under their general mandate of legal administration and representation. Last but not least, the corporate norms are not of public order, except those that regulate, expressly or virtually, the absolute nullity. As a result, the actions for the annulment of the company, the vices elimination, the annulment of the decision of the general assembly, withdrawal, exclusion and dissolution of the company are arbitrable.

Arbitrabilitatea litigiilor societare este, în principiu, posibilă, mai ales odată cu noul Cod de procedură civilă (art. 542), care a eliminat condiţia naturii patrimoniale a litigiului. Norma art. 63 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile nu stabilește o competenţă exclusivă a instanţelor de judecată, ci una materială și teritorială înăuntrul competenţei generale a acestora. În plus, art. 132 alin. (2) și urm. din aceeași lege reglementează chestiuni de procedură care nu exclud arbitrajul, ci care fac parte din comercialitatea lui, caracterizată prin confidenţialitate a dezbaterilor, celeritate și publicitate erga omnes a deciziei. Participarea societăţii la litigiile societare statutare nu este un argument contra arbitrabilităţii, iar dreptul clamat al societăţii, reclamante sau pârâte, face parte din drepturile asupra cărora administratorii pot dispune în temeiul mandatului lor general de gerare și reprezentare legală. Nu în ultimul rând, normele societare nu sunt de ordine publică, cu excepţia celor care reglementează, expres sau virtual, nulităţi absolute.
Drept urmare, sunt arbitrabile acţiunile în anulare a societăţii, în regularizare, în anulare a hotărârii adunării generale, de retragere, de excludere și de dizolvare judiciară a societăţii.