Deepfake și inginerie socială asupra infrastructurilor critice. Implicaţii juridice și limitele obiectivismului algoritmic

The article examines the impact of emerging technologies, particularly artificial intelligence, and the deepfake phenomenon on the cybersecurity of critical infrastructures, with a focus on the financial-banking sector. The 21st century is characterized by rapid digital expansion and increasing interconnectivity, which expose national systems to highly sophisticated cyber threats. The paper outlines the main risks associated with cybercrime, ranging from ransomware and phishing attacks to data manipulation through social engineering and digitally falsified content.

A case study involving the Governor of the National Bank of Romania highlights how deepfake technology can undermine public trust and institutional stability. At the same time, the article emphasizes the need for coherent prevention and response strategies, including robust legislative measures, public awareness, and the integration of artificial intelligence as a defensive tool against cybercrime. The conclusions underline the importance of balancing automated decision-making with human ethical responsibility as a cornerstone for ensuring both security and digital integrity.

Articolul analizează impactul tehnologiilor emergente, în special al inteligenţei artificiale și fenomenului deepfake, asupra securităţii cibernetice a infrastructurilor critice, cu accent pe sectorul financiar-bancar. Secolul XXI este definit prin expansiunea digitală și vulnerabilităţile asociate interconectivităţii globale, care expun sistemele informatice la atacuri tot mai sofisticate. Sunt evidenţiate principalele riscuri generate de criminalitatea cibernetică, de la atacuri ransomware și phishing, până la manipularea informaţiilor prin tehnici de inginerie socială și conţinut falsificat digital. Studiul de caz referitor la guvernatorul BNR ilustrează concret modul in care tehnologia deepfake poate compromite încrederea publică și stabilitatea instituţională. În același timp, se subliniază necesitatea unor politici coerente de prevenire și combatere a acestor fenomene, prin consolidarea cadrului legislativ, educarea utilizatorilor și integrarea inteligenţei artificiale ca instrument de apărare cibernetică. Concluziile vizează echilibrul dintre automatizarea deciziilor și responsabilitatea umană, ca element esenţial pentru protejarea securităţii și eticii digitale.