„Scripturae soliloquiis”,
posibil răspuns la întrebarea „Cum scrieţi?”

Numărul 3 Anul 2020
Revista Numărul 3 Anul 2020

ABSTRACT

I never just „write”. I rather transcript a soliloquy, an internal dialogue that requires to be recorded, probably out of a vanity of the moment, which later may bring post festum regrets or, at least, benevolent self-ironies… Why? Simple, because our writings are considered as fragments of legal literature. The legal literature, by contrast with other written works, is, in certain legal systems, a formal source of law, while in our continental system, an indirect source. Consequently, it is not easy to concile your naturally being unconstrained with the overwhelming social responsibility.

Keywords:

soliloquy, personal style, thesis-antithesis-synthesis triad, practical examples, metaphors.

REZUMAT

Niciodată nu „scriu” pur și simplu. Mai degrabă, transcriu un solilocviu, un dialog interior ce-și cere consemnarea, probabil dintr-o vanitate a clipei, ceea
ce poate atrage multe regrete post festum, sau, măcar, autoironii binevoitoare, condescendente… De ce? – Simplu. Deoarece scripturile noastre sunt interpretate ca fragmente de doctrină. Or, doctrina juridică, spre deosebire de alte creaţii, este, în anumite sisteme de drept, izvor formal al acelora, iar în sistemul nostru, continental-european, izvor indirect. Ca atare, nu-i ușor să conciliezi dezinvoltura naturală a firii tale cu copleșitoarea responsabilitate socială.

Legislaţie relevantă:
Cuvinte cheie:
Citește articolul complet în platforma de documentare juridică Sintact.ro! Solicită un cont demo gratuit completând formularul de mai jos: