Schiţă privind problemele juridice ale funcţionării inteligenţei artificiale în spaţiul juridic al omului

Numărul 5 Anul 2021
Revista Numărul 5 Anul 2021

ABSTRACT

Although there is much enthusiasm about the potential of artificial intelligence, the study expresses moderate skepticism when examining the limits of protecting the privacy of humans possibly attacked by intelligent machines. No matter how advanced technology may be, man will always be different from a robot.
The elements that would capture the human-intelligent machine difference are essentially subject to the concept of human rights. This conceptualization is associated with a set of protective legal instruments.
The author wonders whether the mechanisms of protection of rights that should capture the privacy, specificity, biological man – enough to protect him from aggression that would come from peers or the state – are able to protect him from the potential aggressions that would come from an AI-owned car, controlled or not by man. In this area, the author exposes his skepticism after presenting the risks of the effects produced by an AI analysis model (Supiot model) applied on political systems. The Supiot methodology then operationalized by the author on the rights of the individual (and not on a political structure) indicates some limits of the legal organization offered by the fundamental rights system in the recent context of the exponential progress provided by AI.
The importance or usefulness of technology is not denied. On the contrary, it is remembered that its evolution will be spectacular, desirable, but unpredictable and inevitably uncontrollable. The conclusions and suggestions for solutions of the study are not located, however, in the space of positivism. They suggest a realistic model.
Issuers of rules, tempted to regulate as much and as well as possible, will have to produce the appropriate rules, able to detail those rights that define exclusively the biological man, as well as the appropriate protective procedural instruments and less those that would indicate what it is either going to be the smart car or how it could be mastered.
The main solution suggested by the author is to produce detailed weighting mechanisms, in which the magistrate – the judge in particular – the lawyer and the notary would play a key role. Without a truly independent judge by decision and effectively extracted from the power of domination by machine, aided by a lawyer who consistently completes his representative mission according to human values – and not mainly by commercial criteria – the individual will not enjoy real protection against the factual power offered by the qualities of AI. And the notary – a professional operator in the area of autonomy of will – gave and gives an effective expression of trust – value related exclusively to man – what the client has in his skill.

Keywords:

artificial intelligence, legal professions, mathematical function, algorithms, digitization, robots, human rights, the status of a judge, trust in a notary.

REZUMAT

Deși există mult entuziasm în legătură cu potenţialul inteligenţei artificiale, studiul dă expresie unui scepticism moderat când se examinează limitele protecţiei intimităţii omului posibil agresat de mașinile inteligente. Oricât de evoluată ar fi tehnologia, omul se va deosebi întotdeauna de un robot. Elementele ce ar surprinde deosebirea om-mașină inteligentă sunt supuse, în esenţă, conceptului de drepturi ale omului.
Acestei conceptualizări îi este asociată un ansamblu de instrumente juridice protective.
Autorul își pune întrebarea dacă mecanismele de protecţie a drepturilor ce ar trebui să surprindă și intimitatea, specificitatea, omului biologic – suficiente pentru a-l proteja de agresiuni ce ar proveni de la semeni ori de la stat – sunt în măsură să-l ocrotească și de potenţialele agresiuni ce ar veni din partea unei mașini deţinătoare de IA, controlată ori nu de om. Pe acest domeniu, autorul își expune scepticismul după ce prezintă riscurile efectelor produse de un model de analiză a IA (modelul Supiot) aplicat pe sisteme politice. Metodologia Supiot operaţionalizată, apoi, de autor pe drepturile individului (și nu pe o structură politică) indică unele limite ale organizării juridice ce o oferă sistemul drepturilor fundamentale în contextul recent al progresului exponenţial furnizat de IA.
Nu este negată importanţa ori utilitatea tehnologiei. Dimpotrivă, se reţine că evoluţia ei va fi spectaculoasă, dorită, însă impredictibilă și inevitabil necontrolabilă.
Concluziile și sugestiile de soluţii ale studiului nu se localizează, însă, în spaţiul pozitivismului. Ele sugerează un model realist. Emitenţii de norme, tentaţi să reglementeze cât mai mult și cât mai bine, vor trebui să producă normele potrivite, în măsură să detalieze acele drepturi ce definesc exclusiv pe omul biologic, precum și instrumentarul procedural protectiv adecvat și mai puţin pe acelea ce ar indica ce este ori va fi mașina inteligentă sau cum ar putea fi stăpânită.
Soluţia principială sugerată de autor constă în producerea de mecanisme de ponderare detaliate, în care magistratul – judecătorul în chip special – avocatul și notarul ar juca un rol esenţial. Fără un judecător cu adevărat independent pe decizie și extras efectiv de sub puterea de dominare prin mașină, ajutat de un avocat ce-și finalizează consistent misiunea reprezentativă după valori umane – și nu preponderent după criterii comerciale – individul nu se va bucura de o reală protecţie împotriva puterii de fapt oferită de calităţile IA. Iar notarul – operator profesionist în spaţiul autonomiei de voinţă – a dat și dă eficient expresie încrederii – valoare legată exclusiv de om – ce o are clientul în priceperea sa.

Legislaţie relevantă:
Cuvinte cheie:
Citește articolul complet în platforma de documentare juridică Sintact.ro! Solicită un cont demo gratuit completând formularul de mai jos: