Reguli europene uniforme privind conflictul de legi în materia delictului civil

Numărul 2 Anul 2020
Revista Numărul 2 Anul 2020

ABSTRACT

With the purpose of ensuring a unique internal market for all Member States of the European Union, governed by the free movement of persons and judgments principle, the European legislator has adopted numerous regulations on private international law, which attempt to solve, in a uniform manner, the conflict of laws arising out of private legal relations with foreign elements. In this article, we will examine the uniform rules for solving conflict of laws pertaining to torts, namely we will analyze the law applicable to non-contractual obligations arising out of torts, according to the provisions of Regulation No. 864/2007 (Rome II).
The conflict of laws solutions in the regulation are classified based on the particular type of tort and are applicable in an order of priority strictly determined by the regulation. The general rule on the law applicable to torts states that noncontractual obligations arising out of torts are governed by the law of the country in which the damage occurs, irrespective of the country in which the event giving rise to the damage occurred and irrespective of the country or countries in which the indirect consequences of that event occur, as an expression of the lex loci damni or lex loci laesionis principle. This solution represents a far cry from the solution of subjecting a tort to the law of the country in which the event giving rise to the damage occurred (lex loci delicti commissi), which has been the rule on this matter for the longest time in the national legislations of the Member States.
This analysis also refers to the exceptions to the aforementioned general rule and, in addition, in a true critical review, identifies the disadvantages that the European regulation presents in particular cases.

Keywords:

tort, Rome II Regulation, conflict of laws, non-contractual obligation

REZUMAT

În contextul garantării unei piețe interne unice la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, guvernate de principiul liberei circulații a persoanelor și hotărârilor, legiuitorul european a adoptat numeroase regulamente în materia dreptului internațional privat, care urmăresc să soluționeze, de o manieră uniformă, conflictele de legi născute în legătură cu un raport juridic de drept privat cu element de extraneitate. În prezentul articol, vom examina regulile uniforme de soluționare a conflictelor de legi născute din fapte juridice ilicite (delicte civile), mai exact vom analiza legea aplicabilă obligațiilor necontractuale născute din delicte, conform dispozițiilor Regulamentului nr. 864/2007 (Roma II).
Soluțiile conflictuale impuse de regulament sunt clasificate în funcție de natura delictului și sunt aplicabile într-o ordine de prioritate strict stabilită de regulament.
Regula generală în materia legii aplicabile delictului civil o constituie supunerea obligațiilor necontractuale decurgând dintr-o faptă ilicită, legii statului în care s-a produs prejudiciul, indiferent în ce țară are loc faptul cauzator de prejudicii și indiferent de țara sau țările în care se manifestă efectele indirecte ale respectivului fapt, ca expresie a principiului lex loci damni sau lex loci laesionis. Această soluție sustrage delictul din sfera legii statului în care s-a produs acesta (lex loci delicti commissi), care a reprezentat multă vreme soluția regulă în materie de delicte civile în legislațiile statelor membre.
Prezenta analiză are în vedere, de asemenea, examinarea excepțiilor de la regula generală menționată și, în plus, într-o expunere critică, identifică dezavantajele pe care reglementarea europeană le poate ascunde în cauze specifice.

Legislaţie relevantă:

Regulamentul (CE) nr. 864/2007 (Roma II)

Cuvinte cheie:
Citește articolul complet în platforma de documentare juridică Sintact.ro! Solicită un cont demo gratuit completând formularul de mai jos: