Particularităţile procedurii judiciare de efectuare a unei expertize de gestiune

The present article aims to highlight two issues specific to judicial management expertise, i.e. the characteristics of the objectives to the expert’s report and the specifics of the trial procedure.
The article starts with the concept of “management judicial expertise” and the role of the court-appointed expert.
It then analyzes the characteristics that the objectives of the expert’s report must meet in relation to the specifics of the proceedings.
Next, the specific features of the trial procedure are analyzed, i.e. the incidence of the adversarial principle, the time and manner of appointing experts and the issue of the reimbursement of the expert’s fee if the application for the expert’s report approved in the first instance is invalidated in the appeal.
Tangentially, other questions of interest are also examined, such as whether the non-individualization management operations should be examined as a requirement for the admissibility or the merits of the claim.
The article naturally ends with specific conclusions.

Articolul de faţă își propune să pună reflectorul pe două chestiuni specifice expertizei judiciare de gestiune, i.e. caracteristicile pe care trebuie să le întrunească obiectivele la raportul de expertiză și particularităţile procedurii de judecată. Articolul debutează cu noţiunea de „expertiză judiciară de gestiune” și cu identificarea rolului expertului desemnat de instanţă.
Ulterior sunt analizate caracteristicile pe care trebuie să le întrunească obiectivele la raportul de expertiză raportat la specificul procedurii.
În continuare sunt analizate particularităţile procedurii de judecată, respectiv
incidenţa principiului contradictorialităţii, momentul și modalitatea de desemnare a experţilor și problema restituirii onorariului de expert în ipoteza în care cererea de efectuare a raportului de expertiză încuviinţată în primă instanţă este invalidată în calea de atac.
Tangenţial mai sunt analizate și alte chestiuni de interes cum este măsura în care
neindividualizarea operaţiunilor din gestiune trebuie analizată ca o cerinţă de admisibilitate ori de temeinicie a cererii.