Interfaţa arbitraj comercial – insolvenţă. Elemente de ordine publică în practica arbitrală europeană şi naţională

Numărul 1 Anul 2017
Revista Numărul 1 Anul 2017

ABSTRACT

This article provides an outline of the commercial arbitration – insolvency contact zone, with a special view on public policy sensitive areas which define the interaction between the two processes. On the one hand, the analysis focuses on European Union regulations, the framework in various Member States and international commercial arbitration practice, and, on the other hand, on the Romanian perspective regarding issues such as: applicable law to the effects of insolvency on pending arbitrations; survival of the arbitration agreement; stay or discontinuation of pending arbitrations.
International commercial arbitration practice reveals a clear tendency towards the protection of the arbitration agreement and the arbitral tribunal’s procedural autonomy.
From a Romanian perspective, we claim that a international arbitration will not be automatically stayed upon opening of insolvency proceedings by a Romanian court against the respondent, where the current legislation, national courts’ and arbitral tribunals’ case law does not support such a solution. Arbitral tribunals will decide on a case by case basis, making sure that the essential principles of insolvency and the fundamental transnational standards of protection are safeguarded.

Keywords:

insolvency, commercial arbitration, public policy, EU public policy, transnational law, stay of arbitral proceedings

REZUMAT

Prezentul articol tratează interfaţa arbitraj comercial – insolvenţă, din perspectiva elementelor de ordine publică care intervin în zona de contact dintre cele două fenomene juridice şi a proceselor economice ce le generează.
Analiza are în vedere, pe de o parte, reglementările de la nivelul Uniunii Europene, practica instanțelor judecătorești din Statele Membre, cât şi practica arbitrală internaţională, iar pe de altă parte, perspectiva românească în chestiuni precum legea aplicabilă efectelor deschiderii insolvenţei asupra arbitrajului în curs, supravieţuirea convenţiei arbitrale, suspendarea sau încetarea arbitrajului în curs.
Din practica tribunalelor arbitrale internaţionale vizând entităţi economice implicate în insolvenţă se desprinde o tendinţă clară de protejare a convenţiei arbitrale şi a autonomiei procedurale a arbitrilor.
Din perspectivă românească, susţinem că un arbitraj internaţional nu va fi
suspendat automat atunci când împotriva pârâtului se deschide insolvenţa de către o instanţă română. În analiza noastră, legislaţia actuală, jurisprudenţa instanţelor şi a tribunalelor arbitrale la zi nu sprijină teza suspendării. Așa fiind, tribunalele arbitrale vor decide de la caz la caz, urmărind protejarea acelor principii esenţiale ale procedurii insolvenţei şi a standardelor de protecţie transnaţionale fundamentale.

Legislaţie relevantă: Regulamentul (UE) nr. 848/2015, art. 7, art. 18, art. 20; Legea nr. 85/2014, art. 5, art. 58, art. 75
Cuvinte cheie:
Citește articolul complet în platforma de documentare juridică Sintact.ro! Solicită un cont demo gratuit completând formularul de mai jos: