Între cuvânt și normă: efectele unei erori de traducere în arhitectura dreptului ajutoarelor de stat – reflecţii pe marginea cauzelor conexate C-416/24 On Air Media Professionals și C-417/24 Different Media

The On Air Media Professionals and Different Media judgments bring to the forefront, with the finesse of a reflection on meaning and justice, the fragile balance between legal expressions and the legitimate trust of those who rely upon it. Both cases originated from an apparently minor translation error in the Romanian version of Commission Regulation (EU) No. 651/2014 (the General Block Exemption Regulation – GBER), where the phrase “less than three years” was mistakenly translated as “at least three years.” From this linguistic slip emerged a dispute of profound legal significance, questioning the limits of retroactive application of EU law and the protection of good faith in the context of State aid.

Both claimant companies, On Air Media Professionals SRL and Different Media SRL, had received microgrants under a State aid scheme authorised by the European Commission during the COVID-19 pandemic. They were later required to repay those sums after the Romanian authorities concluded that they did not meet the eligibility criteria under the correct interpretation of the GBER, as rectified by Commission Regulation (EU) no. 2021/452. The central issue was whether that rectification had retroactive effect, allowing the State to recover previously granted aid, or merely a declaratory effect, leaving intact the legal situations established on the basis of the officially published version. In its judgment of 9 October 2025, the Court of Justice of the European Union resolved the issue with elegant clarity, holding that the rectification was declaratory, not retroactive. While its purpose was to restore the uniform interpretation of EU law, it could not be invoked against individuals acting in good faith who had relied on the official Romanian version of the Regulation as published in the Official Journal of the European Union.

In a reasoning that transcends legal technicality, the Court recalled that EU law lives through the unity of its meaning, not through the infallibility of its language, and that citizens’ trust in the written word of the law is a form of legal loyalty worthy of protection.

Thus, the On Air Media and Different Media cases – situated delicately between philology and EU law – stand as a lesson on the linguistic responsibility of European institutions and on the power of a single word to shape legal outcomes, economic realities, and, above all, confidence in the rule of law within the Union.

Jurisprudenţa On Air Media Professionals și Different Media aduce în prim-plan, cu fineţea unei reflecţii despre sens și justiţie, fragilul echilibru dintre cuvântul juridic și increderea legitimă a celor care i se supun. Ambele cauze își au originea într-o aparent banală eroare de traducere din versiunea română a Regulamentului (UE) nr. 651/2014 al Comisiei (Regulamentul general de exceptare pe categorii –GBER), unde expresia „mai puţin de trei ani” a fost transformată, printr-o greșeală de traducere cu efecte majore, în „de cel puţin trei ani”. Din această fisură lingvistică s-a născut o dispută cu profunde implicaţii juridice, privind limitele aplicării retroactive a dreptului Uniunii și protecţia bunei-credinţe a beneficiarilor de ajutoare de stat.

Ambele societăţi reclamante, On Air Media Professionals SRL și Different Media SRL, au primit microgranturi în baza unei scheme de ajutor de stat autorizate de Comisia Europeană în contextul pandemiei COVID-19. Ele au fost ulterior somate să restituie sumele primite, după ce autorităţile române au considerat că nu îndeplineau criteriile de eligibilitate în sensul versiunii corecte a GBER, rectificată prin Regulamentul (UE) nr. 2021/452. Problema esenţială a fost dacă această rectificare are efect retroactiv, permiţând statului să recupereze ajutoarele acordate anterior, sau doar efect declarativ, fără a afecta situaţiile deja constituite în baza versiunii oficiale publicate.

Prin Hotărârea din 9 octombrie 2025, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a tranșat chestiunea cu o claritate elegantă, reţinând faptul că rectificarea are caracter declarativ, nu retroactiv. Deși scopul său este restabilirea unităţii de interpretare a textului european, aceasta nu poate fi invocată împotriva particularilor care s-au bazat, cu bună-credinţă, pe versiunea română oficială a regulamentului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Într-un registru ce depășește simpla tehnicalitate juridică, Curtea a reamintit că dreptul Uniunii trăiește prin unitatea sensului său, nu prin infailibilitatea limbajului, iar increderea cetăţeanului în litera legii este o formă de loialitate juridică ce merită protecţie.

Speţele On Air Media și Different Media – aflate la graniţa subtilă dintre filologie și dreptul Uniunii – devin, astfel, o lecţie despre responsabilitatea lingvistică a instituţiilor europene și despre puterea unui singur cuvânt de a modela destine juridice, economice și, mai ales, încrederea în ordinea de drept a Uniunii.