Frauda în materia TVA: conturarea unor elemente obiective care permit dovedirea vinovăției

The present study aims to identify in the practice of the courts a series of objective elements in committing VAT fraud, which have relevance on proving guilt, a condition of fiscal liability. Starting from the jurisprudence of the Court of Justice of the European Union, we will approach the „test of knowledge” by the economic agent of the involvement of his operation in a tax fraud from the perspective of domestic law. The „knew or should have known” rule will be transposed in the form of intent or guilt, borrowing characteristics from criminal and sometimes civil liability. We started the analysis from the margin of appreciation that the Court of Justice of the European Union recognizes to the fiscal body and the court when they verify the existence of objective elements that can prove the subjective involvement of the economic agent, but also from the limitation of the right to deduct VAT. to the extent necessary to prevent tax fraud and evasion. The 10 case studies that will be presented cover various subjects, such as: the illegal deduction of VAT through fictitious internal acquisitions from „ghost” type companies or through intra-community acquisitions in which „ghost” type companies intervene; legal VAT deduction for financial leasing operations, even if the supplier and the user are involved in fraud; intra-Community supply illegally exempt from VAT, in reality being taxable internal supply; triangular operations, exempt from VAT etc.

Studiul de față își propune să identifice în practica instanțelor judecătorești o serie de elemente obiective în săvârșirea fraudei cu TVA, care au relevanță asupra dovedirii vinovăției, condiție a răspunderii fiscale. Pornind de la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, vom aborda „testul cunoașterii” de către agentul economic a implicării operațiunii sale într-o fraudă fiscală din perspectiva dreptului intern. Regula „știa sau trebuia să știe” va fi transpusă sub forma intenției sau a culpei, împrumutând caracteristici din răspunderea penală și, uneori, civilă. Am pornit analiza de la marja de apreciere pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene o recunoaște organului fiscal și instanței judecătorești atunci când acestea verifică existența elementelor obiective ce pot dovedi implicarea subiectivă a agentului economic, dar și de la limitarea dreptului de deducere a TVA doar în măsura necesară prevenirii fraudei și evaziunii fiscale. Cele 10 studii de caz care vor fi prezentate acoperă materii diverse, precum: deducerea nelegală de TVA prin achiziții interne fictive de la firme de tip „fantomă” sau prin achiziții intracomunitare în care se interpun firme de tip „fantomă”; deducerea legală de TVA pentru operațiunile de leasing financiar, deși furnizorul și utilizatorul sunt implicați în fraudă; livrarea intracomunitară scutită în mod nelegal de TVA, în realitate fiind livrare internă impozabilă; operațiuni triunghiulare, scutite de TVA ș.a.