Neexecutarea obligaţiei de recuperarea ajutoarelor de stat și rolul instanţelor naţionale: comentariu asupra Hotărârii CJUE în Cauza C-51/20 Comisia c. Grecia

The present case commentary provides an in-depth analysis of the judgment delivered by the Court of Justice of the European Union in Case C-51/20 Commission v. Greece, concerning the persistent failure of a Member State to comply with its obligation to recover unlawful and incompatible State aid, as previously ordered by the Commission. The ruling exemplifies the corrective and sanctioning function of the EU judiciary in response to institutional inertia at the national level and underscores the indispensable, albeit often overlooked, role of national courts in securing the full effectiveness of EU State aid rules. By examining the interpretative trajectory established in landmark decisions such as SFEI (C-39/94) and Eesti Pagar (C-349/17), and building upon doctrinal insights, the paper at hand argues that national judges are under a direct and autonomous obligation to enforce Article 108 (3) TFEU. In doing so, they must not only withhold recognition of unlawful aid, but must also actively contribute to its recovery, ensure the disapplication of incompatible national provisions, and preserve the ”effet utile” of EU law across various procedural domains, including insolvency proceedings and tax disputes. The analysis reaffirms that judicial passivity is incompatible with the constitutional role conferred upon national courts as decentralized enforcers of the Union legal order.

Prezentul comentariu de speţă oferă o analiză detaliată a hotărârii pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-51/20 Comisia c. Grecia, referitoare la neîndeplinirea repetată de către un stat membru a obligaţiei de recuperare a unui ajutor de stat ilegal și incompatibil, astfel cum fusese dispus anterior de Comisie. Hotărârea ilustrează funcţia corectivă și sancţionatorie exercitată de instanţa unională în faţa inerţiei instituţionale la nivel naţional și subliniază rolul indispensabil – deși adesea subestimat – al instanţelor naţionale în garantarea efectivităţii depline a normelor UE în materie de ajutoare de stat. Analizând parcursul jurisprudenţial trasat în hotărâri de referinţă precum jurisprudenţa SFEI (C-39/94) și Eesti Pagar (C-349/17), și valorificând contribuţiile din literatura de specialitate, lucrarea susţine că judecătorii naţionali sunt ţinuţi de o obligaţie directă și autonomă de a aplica art. 108 alin. (3) TFUE. În această calitate, aceștia nu trebuie doar să refuze recunoașterea ajutoarelor ilegale, ci și să contribuie activ la recuperarea acestora, să înlăture aplicarea normelor naţionale incompatibile și să protejeze efectul util (effet utile) al dreptului unional în diverse contexte procedurale, inclusiv în materie de insolvenţă și litigii fiscale. Analiza reafirmă că pasivitatea jurisdicţională este incompatibilă cu rolul constituţional conferit instanţelor naţionale, ca veritabili agenţi de aplicare descentralizată a dreptului unional.