Excluderea asociaţilor din perspectiva Deciziei nr. 28/2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă

Exclusion is a measure specific to intuitu personae companies. The legal enumeration can be extended through by-laws, as established by the High Court of Cassation and Justice – Panel for resolving legal issues in civil matters, by Decision no. 28/2021. Prior to this decision, the doctrine was divided, a large part considering that the enumeration is limiting. However, the shareholders cannot eliminate, through the by-laws, one or more cases of exclusion, these being imperative or even of public order. We cannot say yet that the ICCJ Decision no. 28/2021 solved the corporate problems of the institution, instead it created others. The exclusion is exclusively judicial and may have, according to the Decision no. 28/2021, only sanctioning nature. By eliminating the incidence of other situations of exclusion besides those from art. 222 of the Companies Law, the measure of exclusion remedy was amputated – or, at least, seriously aggravated. Exclusion-sanction, regulated in art. 222 of the Companies Law, occurs when the shareholder in a company is unworthy to belong to the company. The exclusion-remedy would aim to safeguard the company in imminent danger of dissolution by non-functioning. For example, misunderstandings between shareholders, if they are so serious that they hinder the very functioning of the company. In the light of the Decision no. 28/2021, all these considerations cannot be invoked unless there is a statutory ground. As the articles of incorporation of limited liability companies are, in principle, minimalist copy-pastes, it is likely that the courts will not have too many exclusion cases based on statutory clauses that add to the legal causes of art. 222 of the Companies Law, similar clauses art. 227 para. (1) lit. e) of the same law.

Excluderea este o măsură specifică societăţilor intuitu personae. Enumerarea legală poate fi extinsă pe cale statutară, după cum a stabilit Înalta Curte de Casaţie și Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, prin Decizia nr. 28/2021. Anterior acestei hotărâri doctrina era împărţită, o bună parte considerând că enumerarea este limitativă. Asociaţii nu pot însă elimina, prin actul constitutiv, unul sau mai multe cazuri de excludere, acestea fiind imperative sau chiar de ordine publică. Nu putem spune deocamdată că Decizia ÎCCJ nr. 28/2021 a rezolvat problemele societare ale instituţiei, în schimb a creat altele. Excluderea este exclusiv judiciară și poate avea, conform Deciziei ÎCCJ nr. 28/2021, doar natură sancţionatorie. Prin eliminarea incidenţei altor situaţii de excludere în afara celor de la art. 222 din Legea societăţilor, s-a amputat – sau, cel puţin, serios îngreunat – măsura excluderii-remediu. Excluderea-sancţiune, reglementată la art. 222 din Legea societăţilor, apare atunci când asociatul dintr-o societate comercială este nedemn de a mai aparţine societăţii. Excluderea-remediu ar avea ca scop salvgardarea societăţii aflată în pericol iminent de dizolvare prin nefuncţionare. De exemplu, neînţelegerile dintre asociaţi, dacă sunt atât de grave încât împiedică însăși funcţionarea societăţii. În lumina Deciziei ÎCCJ nr. 28/2021, toate aceste considerente nu pot fi invocate decât dacă există un temei statutar. Cum actele constitutive ale societăţilor cu răspundere limitată sunt, în principiu, copy-paste minimaliste, probabil că instanţele nu vor avea prea multe speţe de excludere bazate pe clauze statutare care să adauge cauzelor legale de la art. 222 din Legea societăţilor, clauze similare art. 227 alin. (1) lit. e) din aceeași lege.