Scrisoarea de garanţie bancară

The study provides a comprehensive legal analysis of the bank guarantee letter as an autonomous personal security under Romanian civil law, widely used in commercial transactions and public procurement. The author emphasizes its defining features – autonomy, irrevocability, and unconditionality – which fundamentally distinguish it from suretyship and other accessory guarantees. The paper examines the contractual and legal framework governing bank guarantees, focusing on the three underlying legal relationships: the fundamental relationship between the principal debtor and the beneficiary, the issuing agreement between the bank and the principal, and the autonomous obligation of the bank toward the beneficiary. The bank guarantee is analyzed as a credit facility, highlighting the role of counter-guarantees and the bank’s limited, strictly formal control over payment demands. A significant section addresses the use of bank guarantees in public procurement and their compatibility with EU law, with reference to the principles of free movement of services under the TFEU and relevant CJEU and national case law.

The author demonstrates that national administrative restrictions on guarantees issued by foreign financial institutions may infringe EU fundamental freedoms.

The study critically discusses the controversial issue of the non-executory nature of bank guarantee letters, clarifying that while the issuing agreement constitutes an enforceable title, the guarantee letter itself does not. Finally, the author advances de lege ferenda proposals, arguing that granting enforceability to bank guarantees could be justified only under strict conditions of autonomy, formalism, standardization, and documentary conformity, in order to preserve legal certainty and prevent systemic risks.

Studiul analizează în mod sistematic scrisoarea de garanţie bancară ca instituţie juridică aparţinând garanţiilor autonome, reglementată de Codul civil român și practicată extensiv în raporturile comerciale, în special, în domeniul achiziţiilor publice. Se evidenţiază distincţia dintre scrisoarea de garanţie bancară și alte forme de garanţii personale, subliniind caracterul său autonom, irevocabil și necondiţionat, care o diferenţiază esenţial de fidejusiune. Studiul examinează raporturile juridice implicate în emiterea garanţiei (raportul fundamental, raportul bancă-ordonator și raportul bancă-beneficiar), mecanismul contractual al emiterii, natura sa de facilitate de credit și rolul (contra)garanţiilor. Sunt analizate limitele controlului exercitat de banca emitentă la momentul executării garanţiei, restrâns la verificarea formală a cererii de plată, precum și consecinţele juridice ale executării, inclusiv acţiunea în regres a băncii împotriva ordonatorului. O parte substanţială este dedicată regimului juridic al scrisorii de garanţie în achiziţiile publice și compatibilităţii acestuia cu dreptul Uniunii Europene, fiind analizată jurisprudenţa CJUE și a instanţelor naţionale privind libera circulaţie a serviciilor și acceptabilitatea garanţiilor emise de instituţii financiare din alte state membre.

Studiul tratează critic problema lipsei caracterului de titlu executoriu al scrisorii de garanţie bancară, clarificând distincţia dintre executorialitatea contractului de emitere și inexistenţa executorialităţii scrisorii ca înscris sub semnătură privată. În final, autorul formulează propuneri de lege ferenda, susţinând oportunitatea recunoașterii caracterului executoriu al scrisorii de garanţie bancară numai în condiţii stricte de autonomie, formalism și uniformitate, pentru a evita riscuri sistemice și litigii excesive.