Teritorialitate și extrateritorialitate – concepte de drept transnaţional

The concepts of „territoriality” and „extraterritoriality” are considered by scholars as being key-concepts of the transnational law. This article aims to point out how the relationship between the elements of this sui generis couple (territoriality and extraterritoriality, my note) works. The said couple and its way of functioning once were among the most debated issues in the area of international law and conflict of laws altogether, and the nation-States and their courts were the main actors involved in the way of managing the conflict between territoriality and extraterritoriality. Nowadays, the corporations themselves have become interested in managing the said conflict. The scholars are in full need of identifying the conceptual frameworks able to capture this enlarged reality. The presumption against the extra-territorial application of domestic legislations may become the presumption against the sui generis extra-territorial diffusion of the national legal approaches, which inspire the enactment of the national legislations whose possible extraterritorial application is under debate. The „private” side of international economic law (or the international economic law itself, as accompanied by private law, my note) might suggest some guidance in this respect.

Conceptele de „teritorialitate” și „extrateritorialitate” sunt evaluate doctrinar ca fiind concepte-cheie ale dreptului transnaţional. Scopul acestui articol este să arate modul în care funcţionează raportul dintre elementele acestui sui generis cuplu (teritorialitate și extrateritorialitate, n.n.). Cuplul în discuţie și modul său de funcţionare au constituit odinioară una din cele mai dezbătute chestiuni din domeniul dreptului internaţional și al conflictului de legi deopotrivă, și statele-naţiune și ale lor instanţe de judecată erau principalii actori implicaţi în modul de gestionare a conflictului dintre teritorialitate și extrateritorialitate.
Astăzi, corporaţiile însele au devenit interesate să gestioneze conflictul în discuţie. Doctrinarii sunt nevoiţi să identifice cadre conceptuale pentru a „fixa” această realitate extinsă. Prezumţia contra aplicării extra-teritoriale a legislaţiilor naţionale poate deveni prezumţia contra difuzării extra-teritoriale a concepţiilor legislative naţionale, care inspiră emiterea de legislaţii naţionale despre a căror posibilă aplicare extrateritorială este vorba. Partea „privată” a dreptului internaţional economic (sau dreptul internaţional economic, astfel acompaniat de dreptul privat, n.n.) poate sugera câteva linii directoare de urmat în această privinţă.