Denunţarea unilaterală a contractelor în noul Cod civil român. Impactul articolelor 1276-1277 asupra contractului de mandat și al celui de agenţie

Considering the legal provisions regarding the unilateral termination of contracts enshrined in the new Romanian Civil Code, we want to bring to attention the issue of the impact they generate on the mandate and agency contracts. The right of the parties to the mandate and agency contracts to terminate the agreement unilaterally has its legal basis primarily in the special legal provisions incidental to these contracts (art. 2030-2034, 2036-2038 of the Civil Code for the mandate, respectively art. 2089-2090 of the Civil Code for the agency) and only secondarily, insofar as the mentioned legal provisions do not derogate, in the general provisions provided by the legislator regarding the unilateral termination of contracts, namely art. 1276-1277 of the Civil Code. We believe that in the case of the two special contracts, the consecration of the possibility of unilateral termination of contract by art. 1276-1277 of the Civil Code has not changed the rights of the parties to terminate the agreement unilaterally, these being regulated by specific rules regarding the mandate and the agency. The possibility of unilateral termination of the two contracts is regulated by the legislator through special provisions, based on the essentially intuitu personae nature of the contractual relations, this justifying the special regime the parties benefit from as opposed to the general norm on the matter.

Având în vedere prevederile legale în materia denunţării unilaterale a contractelor consacrate de noul Cod civil român, dorim să aducem în discuţie problema impactului pe care acestea îl generează asupra contractului de mandat și a celui de agenţie. Dreptul părţilor din contractele de mandat și de agenţie de a-l denunţa unilateral își are fundamentul juridic în primul rând în dispoziţiile legale speciale incidente în materia acestor contracte (art. 2030-2034, 2036-2038 C. civ. pentru mandat, respectiv art. 2089-2090 C. civ. pentru agenţie) și doar în mod secundar, în măsura în care prevederile legale amintite nu derogă, în dispoziţiile cu caracter general prevăzute de legiuitor în materia denunţării unilaterale a contractelor, anume art. 1276-1277 C. civ. Considerăm că în cazul celor două contracte speciale, consacrarea posibilităţii denunţării unilaterale a contractului prin art. 1276-1277 C. civ. nu a produs modificări asupra drepturilor părţilor de a pune capăt convenţiei pe cale unilaterală, acestea fiind instituite prin normele speciale incidente în materia mandatului și a agenţiei. Posibilitatea denunţării unilaterale a celor două contracte este reglementată de legiuitor prin stipulaţii speciale, care își găsesc justificarea în caracterul esenţialmente intuitu personae al raporturilor contractuale, acesta justificând regimul aparte de care beneficiază părţile în raport cu norma generală în materie.