Cea mai bună minciună este adevărul

Regardless whether you write for practitioners or for the academic environment, it is an exercise of great responsibility to review the text before publishing it. This is writing hygiene. It gives one the chance to detect not only spelling errors, but also judgment errors. (…) I am not always successful with this, precisely because writing rather gets me tired than attracts me. However, happily the safety net works because there was always someone – the editor –which signalled my formal or, worse, content anacoluthons.

Indiferent dacă scriitura este destinată practicienilor sau mediului universitar academic, este un exerciţiu de maximă responsabilitate ca, la final, să-ţi revezi materialul. Ţine de igiena scrisului. Este șansa de a detecta nu doar erorile materiale, ci și erorile de judecată. (…) Nu întotdeauna am succes în această direcţie, tocmai pentru că scrisul mă obosește mai mult decât mă atrage. Plasa de siguranţă funcţionează, din fericire, mai întotdeauna pentru că, atunci când am apucat să scriu, a fost cineva – redacţie/editură – care mi-a semnalat anacoluturile formale sau, și mai și, de fond.