Xenotransplantul. Implicaţii economice și juridice

The impossibility of exhaustively defining the legal framework applicable to future medical research, arising from the unpredictability of the methods and progress of biomedicine, leads to the effort to try post-factum regulation, with all the related disadvantages, the most important being, by far, the appearance of biomedical applications or results of medical research that tests the limits of current law.
An example of this is xenotransplantation, i.e. the use in humans of tissues, cells, organs, coming from animals or even plants. At first glance, this not only does not violate any principle of bioethics, but supports the observance of these principles, especially the principle of non-harm, since the purpose of xenotransplantation is to improve the patient’s health or ease his life, when there is no other medical option.
But the law intervenes by applying the same “slippery slope” method, assuming that mixing human and animal DNA through genetic engineering, even pursuing the goal of the good of the human being, can have a long-term destructive effect on human dignity, understood as insurance of the genetic specificity of homo
sapiens.
On the other hand, there is the economic interest and its commercial transposition, which cannot be denied as long as the freeness of any medical approach is only a utopia for dreamy theorists.

Imposibilitatea definirii exhaustive a cadrului legal aplicabil viitoarelor cercetări medicale, decurgând din impredictibilitatea metodelor și progresului biomedicinei, conduce la efortul de a încerca reglementarea post-factum, cu toate dezavantajele aferente, cel mai important fiind, de departe, apariţia unor aplicaţii biomedicale sau rezultate ale cercetării medicale care testează limitele dreptului existent la acest moment.
Un exemplu în acest sens este xenotransplantul, adică utilizarea la om de ţesuturi, celule, organe, provenind de la animale sau chiar plante. La prima vedere, acesta nu numai că nu încalcă vreun principiu de bioetică, dar vine în sprijinul respectării acestor principii, în special al principiului non-vătămării, deoarece scopul xenotransplantului este îmbunătăţirea stării de sănătate sau ușurarea vieţii pacientului, atunci când nu există o altă opţiune medicală. Dar dreptul intervine prin aplicarea aceleiași metode a ”pantei alunecoase”, presupunând că mixarea prin inginerie genetică a ADN-ului uman cu cel animal, chiar urmărind scopul binelui fiinţei umane, poate avea un efect distructiv pe termen lung asupra demnităţii umane, înţeleasă ca asigurare a specificităţii genetice a homo sapiens.
În contrapondere, intervine interesul economic și transpunerea sa comercială, care nu pot fi negate cât timp gratuitatea oricărui demers medical este doar o utopie pentru teoreticieni visători.