Utilitatea mijloacelor de probă digitale în stabilirea adevărului judiciar

As the current society increasingly relies on digital means in the conduct of social relations, the need to proove them before a court can impose new tasks on the judge in exercising his active role in establishing the judicial truth. The paper shall seek to identify a set of good practices in the management of digital evidence to ensure that the rights of the parties are respected while at the same time determining the extent of the rights subject to judgment. The relevant legal provisions regulating the specific legal regime of these means of proof, the doctrinal opinion on their applicability shall be analyzed, with the author drawing some final conclusions regarding the issue at hand.

Pe măsură ce societatea actuală se bazează din ce în ce mai mult pe mijloacele
digitale în derularea relațiilor sociale, necesitatea ca acestea să fie probate în fața instanței de judecată poate impune judecătorului noi sarcini, în exercitarea rolului său activ de stabilire a adevărului judiciar. Prezenta lucrare va încerca să
identifice o serie de bune practici în ceea ce privește administrarea mijloacelor de probă digitale, pentru ca respectarea drepturilor părților să fie asigurată iar în același timp să se poată determina întinderea drepturilor deduse judecății. Vor fi analizate dispozițiile legale incidente care să reglementeze regimul juridic specific al acestor mijloace de probă, opinia doctrinară cu privire la aplicabilitatea acestora, cu concluzii proprii din partea autorului cu privire la subiect.