Teoria facilităţilor esenţiale în dreptul european al concurenţei

The present paper analyses the essential facilities doctrine and its application in the decisions of the European Commission and the case-law of the European Court of Justice in cases of abuse of dominant position. More precisely, the paper seeks to explore the conditions in which a dominant undertaking may be obliged to share with its competitors access to certain goods, services or rights which the former holds under exclusivity and which are essential in order to offer another product or service, usually in a downstream market. The analysis of the relevant criteria for application is followed by a discussion of the main points of criticism concerning this doctrine and by some conclusions on its potential application in the context of the new data and technology economy.

Prezenta lucrare analizează teoria facilităţilor esenţiale și aplicarea sa în deciziile Comisiei Europene și jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, în cazurile privind abuzul de poziţie dominantă. Mai precis, contribuţia își propune să exploreze condiţiile în care o întreprindere dominantă poate fi obligată să acorde acces unor competitori la unele bunuri, servicii sau drepturi pe care le deţine în mod exclusiv și care sunt esenţiale pentru oferirea, de regulă pe o piaţă din aval, a unui produs sau serviciu. Analiza criteriilor relevante de aplicare este urmată de o trecere în revistă a principalelor critici aduse acestei abordări și de câteva concluzii privind potenţialul de aplicare a teoriei în contextul dezvoltării economiei bazate pe date și tehnologie.