Transmiterea părților sociale dobândite în timpul căsătoriei: soțul asociat vs soțul neasociat

The current regulation enshrines the possibility of spouses to use the common assets as a contribution to the setting up of a company or for the acquirement of shareholdings in existing companies and outlines the legal regime of shares and corporate rights thus acquired. If the conditions for the use of common assets seem to be quite clear, the same cannot be said about the requirements imposed for the alienation of the shareholdings thus acquired. Our dilemma, to which we are trying to outline an answer, is to know whether the associate spouse can alienate the shares, that are common assets, by himself or he needs the agreement/consent of the other spouse – the non‑associate spouse. The controversy is based, on the one hand, on the wording of paragraph 1 of article 346 and on the one of paragraph 1 of article 349 of the Civil Code which shows that, in order to „alienate”, respectively „dispose of” the common assets, the „agreement” „the written consent” of both spouses is required, and, on the other hand, on the provisions of paragraph 2 of article 349 of the Civil Code, which shows that „the associated spouse (…) can realize by himself the transfer of shares (…)” that are common assets.

În actuala reglementare este consacrată posibilitatea soților de a utiliza bunurile comune cu titlu de aport la constituirea unei societăți sau pentru dobândirea de titluri societare la societățile existente și este conturat regimul juridic al părților sociale și drepturilor societare astfel dobândite. Dacă condițiile întrebuințării bunurilor comune par a fi destul de clare, nu același lucru se poate spune despre cerințele impuse pentru înstrăinarea titlurilor societare astfel dobândite. Dilema noastră, căreia încercăm să‑i conturăm un răspuns, este de a ști dacă soțul asociat poate înstrăina singur părțile sociale bunuri comune sau are nevoie de acordul/consimțământul celuilalt soț. Controversa are la bază, pe de o parte, formulările alin. (1) al art. 346 C. civ. și ale art. 349 alin. (1) C. civ. care arată că pentru „a înstrăina”, respectiv „a dispune” de bunurile comune este nevoie de „acordul”/„consimțământul scris” al ambilor soți, iar, pe de altă parte, prevederile alin. (2) al art. 349 C. civ., care arată că „soțul asociat (…) poate realiza singur transferul părților sociale (…)” bunuri comune.