Soluții notariale în domeniul vânzărilor de imobile cuprinse în patrimoniul cultural

Numărul 1 Anul 2024
Revista Numărul 1 Anul 2024

ABSTRACT

The author, after emphasizing the importance of the protective regulation for real estate, protection supported by the adoption of Law no. 422/2001 of July 18, 2001, on the protection of historical monuments, law amended, adapted and noted some uninspired statements offered by the legislator and the effects of which are ascertained by public notaries when they perform their professional services, by issuing transferable ownership documents related to such buildings, after emphasizing the contrariety of the jurisprudence in the field, he proposes some conceptually motivated solutions and formulations but connected to the positive civil regulation.
Practically, beyond the rich records of theoretical developments and jurisprudence, the study offers a methodological operating framework for a notary in the position to decide – the production or refusal to produce the contract with the non‑preferred third party – in a context of total legal uncertainty in relation to the meaning of the rules that want to protect the real estate heritage.
In essence, it is held that the nullity imposed by law of the contract with the third party does not also mean a ban on sale. Hence the consequences: the notary can – in certain situations – instrument the contract with the non‑preferred third party on the condition that he offers guarantees to all third parties that their interests will not be harmed.

Keywords:

real estate, archaeological heritage, right of preemption, absolute nullity, suspensive condition, third party in good faith, contingent right, potestative right.

REZUMAT

Autorul, după ce a subliniat importanța reglementării protective pentru patrimoniul imobiliar, protecție susținută prin adoptarea Legii nr. 422/2001 din 18 iulie 2001, privind protejarea monumentelor istorice, lege modificată, adaptată și a remarcat unele enunțuri neinspirate oferite de legiuitor și ale căror efecte le constată notarii publici când împlinesc prestațiile profesionale, prin emiterea actelor translative de proprietate legate de asemenea imobile, după ce a subliniat contrarietatea jurisprudenței din domeniu, propune câteva soluții și formulări motivate conceptual însă conectate la reglementarea pozitivă civilă.
Practic, dincolo de consemnările bogate ale dezvoltărilor teoretice și ale jurisprudenței, studiul oferă un cadru metodologic de operare pentru un notar pus în situația de a decide – producerea ori refuzul producerii contractului cu terțul nepreferat – într‑un context de totală incertitudine juridică în legătură cu sensul normelor ce vor să protejeze patrimoniul imobiliar.
În esență, se reține că nulitatea impusă de lege contractului cu terțul nu semnifică și o interdicție de vânzare. De aici consecințele: notarul poate – în situații determinate – să instrumenteze contractul cu terțul nepreferat cu condiția să ofere garanții tuturor terților că interesele lor nu vor fi vătămate.

Legislaţie relevantă: Legea nr. 422/2001
Cuvinte cheie:
Citește articolul complet în platforma de documentare juridică Sintact.ro! Solicită un cont demo gratuit completând formularul de mai jos: