Retragerea acționarilor. Studiu de drept comparat

Numărul 11 Anul 2015
Revista Numărul 11 Anul 2015

ABSTRACT

This article discusses legal exit rights as a minority shareholder protection in Romania, France and the United States, as countries representatives of weak, average and respectively strong capital markets, with varying levels of shareholder activism and litigation (low, normal and respectively high). Legal exit rights are instances where the law provides that a shareholder has a withdrawal right, generally at a fair price to be paid by the company.
In all three countries, there is an increase in the exercise of legal exit rights (sometimes in a speculative manner) in recent years. The scope and procedures applicable to the exercise of legal exit rights differ greatly in the three countries analyzed. That is especially puzzling for Romania and France, given that they generally have similar corporate law institutions and, as members of the European Union, are both bound by European regulations that govern, to a certain extent, some of the legal exit rights.
This article indicates, among others, that the scope of legal exit rights for public companies is not correlated with the strength of the capital markets, that, with the notable exception of France, shareholders of private companies are granted a broader scope of legal exit rights than shareholders of public companies, that there is extreme variation regarding exit rights for LLCs and forms of companies other than joint stock companies (very broad legal exit rights in Romania and almost exclusively contractual exit rights in France and the United States) but that there is generally less state intervention and more contractual freedom regarding the determination of the fair price for LLCs and other forms of companies compared to joint stock companies, and that the frequency of use of legal exit rights is not proportional with the level of shareholder litigation.

Keywords:

exit rights, sell-out right, buy-aut right, squeeze-aut right, evaluation, minority shareholder, litigation, mergers and acquisitions, takeovers

REZUMAT

Prezentul articol tratează drepturile legale de retragere ca mijloc de protecție al acționarilor minoritari în România, Franța și SUA, ca țări reprezentative pentru piețe de capital slabe, medii și respectiv foarte puternice, cu niveluri variabile (scăzut, normal și respectiv ridicat) de activism al acționarilor și litigii societare. Drepturile legale de retragere sunt situații în care legea prevede că un acționar are dreptul de a se retrage din societate, obținând în general de la societate un preț echitabil pentru acțiunile sale.
În toate țările analizate, a existat în ultimii ani o creștere a situațiilor de exercitare a drepturilor legale de retragere (uneori în mod speculativ). Domeniul de aplicare și procedurile aplicabile exercițiului drepturilor legale de retragere diferă însă substanțial. Această situație este cu atât mai greu de explicat în România și Franța, dat fiind faptul că acestea cunosc în general aceleași instituții de drept societar și, ca state membre UE, le sunt aplicabile reglementări europene care guvernează unele drepturi legale de retragere.
Acest articol concluzionează, printre altele, că domeniul de aplicare al drepturilor legale de retragere pentru societățile cotate nu este corelat cu puterea piețelor de capital, că, exceptând Franța, acționarii societăților închise beneficiază de mai multe drepturi de retragere comparativ cu acționarii societăților cotate, că există tendințe extrem de variate în ce privește drepturile de retragere acordate SRL-urilor și altor forme de societăți decât societăților pe acțiuni (o sferă de aplicare foarte vastă a drepturilor legale de retragere în România și drepturi de retragere aproape exclusiv contractuale în Franța și SUA) dar că există în general mai puțină intervenție statală și mai multă libertate contractuală referitor la determinarea prețului pentru SRL-uri și alte forme de societăți decât societățile pe acțiuni, precum și că frecvența utilizării drepturilor legale de retragere nu este proporțională cu nivelul general al litigiilor societare.

Legislaţie relevantă:

Legea nr. 31/1990, art. 134, Noul Cod civil, art. 1926, art. 1927

Cuvinte cheie:
Citește articolul complet în platforma de documentare juridică Sintact.ro! Solicită un cont demo gratuit completând formularul de mai jos: