Regăsirea echilibrului pierdut: deziderat comun al reglementărilor din materia clauzelor abuzive în contractele de credit bancar și a legii dării în plată

The ability to identify correctly the position of datio in solutum law on all relevant issues within the current legislation determines the ability to comprehend the manner in which this legislative act represents a follow-up of legislative effort to ensure a balance of contract between consumers and professionals. In this paper we will present the manner in which the so called passing of the torch occurs between Law No. 193/2000 and datio in solutum law, the latter being summoned to follow-up in the race for balance in the consumer protection’s marathon within credit contracts. Our focus will be on the European Court of Justice’s resolutions concerning the interpretation of the Directive 93/13, which are not only relevant to defining the notion/idea of imbalance, but also to point out the methods of balance recovery, as well as the way these decisions help establish the idea of balance within the datio in solutum law.

O corectă identificare a poziţiei ocupate de Legea dării în plată în cadrul ansamblului normativ existent determină înţelegerea felului în care acest act normativ reprezintă o continuare a efortului legislativ de asigurare a echilibrului în raporturile contractuale dintre consumatori şi profesionişti. Prin prezenta lucrare ne-am propus să relevăm felul în care este predată “ştafeta“ între Legea nr. 193/2000 şi Legea dării în plată, aceasta din urmă fiind chemată să continue “cursa echilibrului” în marele “maraton” al protecţiei consumatorilor în cadrul contractelor de credit. Atenţia noastră se va concentra asupra dezlegărilor date de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în interpretarea Directivei nr. 93/13, cu relevanţă în privinţa definirii noţiunii de dezechilibru şi a evidenţierii metodelor de regăsire a echilibrului şi asupra felului în care respectivele statuări folosesc fundamentării ideii de echilibru în cadrul Legii dării în plată.