Taxe, cultură și concurenţă: analiza cauzei Amazon și a iniţiativei românești privind coletele extracomunitare

The article seeks to highlight the ongoing tension between the fundamental freedoms underpinning the European Union’s internal market and the Member States’ desire to safeguard their own cultural or economic interests through fiscal measures.

In this context, the analysis focuses on the Amazon case, currently pending before the Court of Justice of the European Union, concerning the compatibility with EU law of the fixed €3 fee imposed in France on the delivery of low-value online book orders, as well as on Romania’s initiative to introduce a fixed fee of 25 RON for every parcel arriving from outside the Union.

While in the French case the debate revolves around proportionality and the legitimacy of a cultural objective in light of Article 34 TFEU and Directive 2006/123/EC, the Romanian measure raises an issue of exclusive competence, potentially conflicting with the principles of the Common Commercial Policy. The comparative perspective underscores the essential role of the Court of Justice in defining the delicate boundaries between economic freedoms and non-economic values, as well as between the Member States’ margin of discretion and the Union’s exclusive competences.

Articolul urmărește să surprindă tensiunea permanentă dintre libertăţile fundamentale care stau la baza pieţei interne a Uniunii Europene și dorinţa statelor membre de a-și proteja, prin instrumente fiscale, interesele culturale sau economice proprii.

În acest context, analiza se concentrează asupra cauzei Amazon, afl ată în prezent pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care privește compatibilitatea cu dreptul unional al taxei fixe de 3 euro impuse în Franţa pentru livrarea comenzilor online de cărţi cu valoare redusă, precum și asupra iniţiativei României de a introduce o taxă de 25 RON pentru fiecare colet provenit din afara Uniunii.

Dacă în cazul francez discuţia gravitează în jurul proporţionalităţii și al legitimităţii unui obiectiv cultural în raport cu art. 34 TFUE și Directiva 2006/123/CE, măsura românească ridică o problemă de competenţă exclusivă, susceptibilă de a intra în contradicţie cu principiile politicii comerciale comune. Prin comparaţie, se conturează rolul esenţial al Curţii de Justiţie de a stabili limitele delicate dintre libertăţile economice și valorile non-economice, dar și dintre marja de apreciere a statelor membre și competenţele exclusive conferite Uniunii.