Reflecţii critice asupra unei practici judiciare neunitare privind aplicarea prevederilor legale ce guvernează dizolvarea și lichidarea simultană a societăţilor, (art. 235 din Legea nr. 31/1990)

If the associates of the limited liability company are in agreement regarding the allocation and liquidation of the assets of the company and if they warrant payment of company’s debts or provide for a settlement of receivables with the company’s creditors, the Company Law allows them to decide, concomitantly with the dissolution of the company, the means to liquidate the company and, by their unanimous vote, to decide upon distribution, between them, of the remaining assets of the company. This option, meant to simplify the winding-up process, becomes a difficult operation if the associates omit to mention, in their dissolution decision, the fate of the company’s remaining assets; the remediation of this omission, in court, has produced a divided case law.

Atunci când sunt de acord cu privire la repartizarea și lichidarea patrimoniului societăţii și când asigură stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii, asociaţii societăţii cu răspundere limitată pot hotărî, potrivit dispoziţiilor art. 235 din Legea nr. 31/1990, odată cu dizolvarea societăţii, și modul de lichidare a societăţii precum și, cu votul unanim, modul de distribuire între ei a activelor deţinute de societate la data dizolvării. Această soluţie menită a simplifica procesul lichidării societăţii dizolvate, devine o operaţiune dificilă atunci când asociaţii omit să menţioneze în hotărârea de dizolvare soarta activelor societăţii, iar remedierea, pe cale judiciară, a acestei situaţii a condus la o practică neunitară a instanţelor.