Principiul echilibrului contractual în noul Cod Civil şi în dreptul consumului

The coming into effect of the new Civil Code meant, among others, the changing of the contractual paradigm based on the principle of autonomy of will. The principle of the contractual balance is the new coordinator of the life of the contract and its conceptual tools are lesion – as vice of consent – and unpredictability. Both institutions are designed to ensure harmony of the content of the contract: the first one, in the initial moment, of its ending; the second one, during the contract, if external factors would intervene to alter its balance.
The study that we propose has the ambition to show that lesion and unpredictability were used to moralising and balancing the relations between counterparties in some consumerist laws before being included in the common law. Thus we identify lesion as a way of expressing significant imbalance between benefits, in the regulations of Law no. 193/ 2000 on unfair terms in contracts concluded between traders and customers. Thus, we identify the contractual rebalancing mechanism such as unpredictability, for instance in the Government Ordinance no. 107/1999 on the sale of travel packages.
Of course, there is no perfect identity between these notions in the common law and in the special laws of consumption. The technical instruments through which these concepts become viable in the two legal spheres are different. That’s why we mentioned the conceptual similarities which were analyzed only as tangents.

Intrarea în vigoare a noului Cod civil a însemnat, printre altele, schimbarea paradigmei contractuale întemeiate pe principiul autonomiei de voinţă. Principiul echilibrului contractual este noul ordonator al vieţii contractului, iar instrumentele sale conceptuale sunt leziunea ca viciu de consimţământ şi impreviziunea. Ambele instituţii au rostul de a asigura armonia conţinutului contractului: prima, în momentul iniţial, al încheierii lui; a doua, pe durata derulării contractului, în ipoteza în care ar interveni factori externi care să-i altereze echilibrul.
Studiul pe care-l propunem are ambiţia de a vădi că leziunea şi impreviziunea au fost utilizate pentru moralizarea şi echilibrarea raporturilor dintre parteneri contractuali în unele legi consumeriste, înainte de a-şi face loc în dreptul comun. Identificăm astfel leziunea ca modalitate de exprimare a dezechilibrului semnificativ dintre prestaţii, în reglementările Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori. După cum, identificăm mecanismul de reechilibrare contractuală de tipul impreviziunii, de pildă, în Ordonanţa Guvernului nr. 107/1999 privind contractul de vânzare de pachete turistice.
Desigur, nu există identitate perfectă între tratarea noţiunilor respective în dreptul comun şi în legile speciale de dreptul consumului. Instrumentele tehnice prin care aceste noţiuni devin viabile în cele două sfere juridice diferă. De aceea am semnalat apropierile conceptuale pe care le-am analizat doar ca tangenţe.