Moneda electronică și politica monetară

Electronic money is changing the process of transmitting monetary policy effects. Therefore, the macroeconomic implications of using this new type of currency is concerning the central banks around the world.
This paper aims to summarize the main analyzes of this phenomenon. These
analyzes, conducted by the specialists of central banks and by academics, show that the erosion of the monetary base produced by technological advances in informatics does not nullify the central bank’s ability to influence the very short-term interest rate; provided it adapts to new conditions of the operational monetary policy instruments. However, in the extreme case of an economy with competitive electronic payment systems, it is real the danger of disconnecting the monetary policy rate of the central bank and the interest rates relevant to economic activity. The central bank faces a difficult choice between financial dependence on the government and its inability to fulfill its mandate in the absence of an autonomous demand for the currency that issues.
The paper also shows that some conjectures about the future of electronic money are pure speculation. The interest of banks and the economy itself to have an alternative to the current payment system managed by the central bank, an institution that does not present a credit risk, is not yet proven. It remains to be seen whether private electronic currencies will enjoy the confidence of economic agents comparable to that currently enjoyed by traditional forms of currency.

Moneda electronică modifică procesul de transmisie a efectelor politicii monetare. Ca urmare, implicaţiile macroeconomice ale utilizării acestui nou tip de monedă preocupă băncile centrale din întreaga lume.
Lucrarea de faţă își propune să sintetizeze principalele analize ale acestui fenomen. Aceste analize, efectuate de către specialiștii unor bănci centrale și autori din lumea academică, arată că erodarea bazei monetare produsă de progresele tehnologice din informatică nu anulează capacitatea băncii centrale de a influenţa rata dobânzii pe termen foarte scurt, cu condiţia adaptării la noile condiţii a unor instrumente de politică monetară operaţionale. Cu toate acestea, în cazul extrem al unei economii cu sisteme de plăţi electronice concurenţiale, pericolul deconectării ratei dobânzii de politică monetară a băncii centrale și a ratelor dobânzilor pertinente pentru activitatea economică este real. În absenţa unei cereri autonome faţă de moneda pe care ea o emite, banca centrală se confruntă cu o alegere dificilă între dependenţa financiară faţă de guvern și incapacitatea de a-și îndeplini mandatul.
În lucrare se arată, de asemenea, că unele conjecturi cu privire la viitorul monedei electronice sunt pure speculaţii. Interesul băncilor și al economiei în ansamblu de a avea o alternativă la sistemul actual de plăţi gestionat de banca centrală, instituţie care nu prezintă un risc de credit, nu este încă dovedit. Rămâne de văzut dacă monedele electronice private se vor bucura din partea agenţilor economici de o încredere comparabilă cu cea de care beneficiază în prezent formele de monedă tradiţionale.