Este supus unui termen special de prescripţie dreptul creditorului de a obţine repararea prejudiciului suferit, în ipoteza în care se ajunge la rezoluţiunea unui contract de achiziţie publică?

Often, the legislative technique poses challenges to the jurist, generating interpreting efforts of the legal norms, requiring searches to identify the purpose of the regulation. This is also the case of the norm enshrined in art. 53 paragraph 9 of Law no. 101/2016, from the perspective of the determination of the statute of limitations applicable to the actions through which damages are claimed for the economic operator’s failure to perform the obligations that are due to him under a public procurement contract in the event of its termination. Is the material right to action for such a request subject to the general statute of limitations or to the special 30-day limitation period established by the aforementioned norm?

Adeseori, tehnica legislativă pune juristul în faţa unor provocări, generând eforturi de interpretare a normelor legale, impunând căutări pentru identificarea scopului reglementării. Este astfel și cazul normei consacrate la art. 53 alin. (9) din Legea nr. 101/2016, din perspectiva determinării termenului de prescripţie aplicabil acţiunilor prin care sunt pretinse despăgubiri pentru neexecutarea obligaţiilor operatorului economic dintr-un contract de achiziţie publică în ipoteza în care intervine rezilierea acestuia. Este supus dreptul material la acţiune pentru o astfel de solicitare termenului general de prescripţie sau termenului special de 30 de zile consacrat de norma anterior menţionată?