De la PSD2 la PSD3: transformări în reglementarea serviciilor de plată prin prisma analizei economice a dreptului

The study analyzes the new European regulatory framework for payment services (PSD3) using the tools of economic analysis of law. Starting from previous legislative developments, from Directive 2007/64/EC (PSD) and PSD2 to the current proposal for a Regulation, the study highlights the essential changes regarding the liability of payment service providers, particularly in the context of identity fraud (spoofing and phishing). We argue that the new strict liability regime proposed by PSD3 risks upsetting the contractual relationship between banks and users, disproportionately transferring losses to providers and reducing customers’ incentives to take precautionary measures. Applying the bilateral accident model developed by Steven Shavell, the study shows that such a regulatory solution creates moral hazard, turning banks into de facto insurers of fraud risks and generating additional market costs through cross-subsidies and potential economic distortions. The conclusion highlights the need for a balanced calibration of liability rules to protect consumers without sacrificing the efficiency and stability of the payment services market.

Studiul analizează noul cadru european de reglementare a serviciilor de plată (PSD3) utilizând instrumentarul analizei economice a dreptului. Pornind de la evoluţiile legislative anterioare, de la Directiva 2007/64/CE (PSD) și PSD2 la actuala propunere de Regulament, studiul evidenţiază schimbările esenţiale privind răspunderea prestatorilor de servicii de plată, în special în contextul fraudelor prin uzurparea identităţii (spoofing și phishing). Argumentăm că noul regim de răspundere obiectivă propus de PSD3 riscă să dezechilibreze raporturile contractuale dintre bănci și utilizatori, transferând disproporţionat pierderile către prestatori și diminuând stimulentele clienţilor de a adopta măsuri de precauţie.
Aplicând modelul accidentului bilateral elaborat de Steven Shavell, studiul arată că o astfel de soluţie normativă creează hazard moral, transformând băncile în asigurători de facto ai riscurilor de fraudă și generând costuri de piaţă suplimentare prin subvenţionări încrucișate și potenţiale distorsiuni economice. Concluzia subliniază necesitatea calibrării echilibrate a regulilor de răspundere pentru a proteja consumatorii fără a sacrifica eficienţa și stabilitatea pieţei serviciilor de plată.