Consideraţii privind exercitarea libertăţii de stabilire a societăţilor furnizoare de servicii mass-media audiovizuale în UE

Companies providing services in the field of audiovisual media find themselves in a special situation as far as freedom of establishment is concerned. This situation is based on two reasons: on one hand, as any trade company, companies providing services in the field of audiovisual media enjoy fundamental liberties as comprised in the articles of the Treaty on the Functioning of the European Union, but, on the other hand, due to their specific nature, they fall under the jurisdiction of the 2010/13/EU Audiovisual Media Services Directive. This directive is based on the principle of the country of origin, stating that providers of media content or audiovisual media services are subjected only to the legislation of their country of origin, and not their target country (exceptions are accepted only in very restricted circumstances). The consolidation of this principle has been greatly influenced by the jurisprudence of the European Court of Justice that has stated in a number of cases since the 90s that the country of origin is the country where a company providing services in the field of audiovisual media has established its seat.

Societăţile furnizoare de servicii mass-media audiovizuale se află într-o situaţie specială în ceea ce priveşte exercitarea libertăţii de stabilire, deoarece, pe de o parte, ca orice societate comercială beneficiază de libertăţile fundamentale potrivit reglementărilor cuprinse în Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, dar, pe de altă parte se află sub egida reglementărilor Directivei nr. 2010/13/UE privind serviciile mass-media audiovizuale. Directiva se bazează pe principiul „ţării de origine” care impune ca furnizorii de servicii audiovizuale să se supună doar reglementărilor din ţara de origine, şi nu celor din ţara de destinaţie cu excepţia circumstanţelor foarte limitate. Acest principiu funcţionează ca o „axiomă”, iar această situaţie se datorează în mare măsură Curţii Europene de Justiţie, care încă de la începuturile anilor ’90 a stabilit cu ocazia mai multor cauze că ţara de origine este ţara unde este stabilită societatea comercială furnizoare de servicii audiovizuale.