Asocierea în participaţie – de la fiducia romană la struţo-cămila română…

Numărul 6 Anul 2020
Revista Numărul 6 Anul 2020

ABSTRACT

With a history of about 125 years, the unincorporated partnership/joint venture has managed to come into prominence in the daily legal life as a usual, familiar presence, not raising significant problems (doctrinal and jurisprudential equally).
A regulation more than compact – articles 251-256 of the Commercial Code – placed in Title VIII On companies and commercial associations, Chapter II On associations (after Chapter I On companies), Section I On the partnership (followed by Section II On the mutual insurance association).
The legal topography placed almost unquestionably this legal figure in the area of companies (as proximity), being a species thereof – an association, a partnership.
We must highlight that its direct model, the Italian Commercial Code (1881) saw things similarly (Title IX On companies, Chapter II On associations, Section I On partnership (Dell`associazione in partecipazione) articles 233-238 of the Italian Commercial Code 1882). The Civil Code of 2011 (can be hardly called new, shortly feasting its 10-year anniversary since entry into force) decided to take over this “entity” from the Commercial Code, not without improvising and completing/amending/innovating/brutalizing the taken over regulation. The Civil Code places it, imitative, after the regulation of the simple association, transforming it, actually, in an annex thereof (Chapter VII Association contract, Section 1 General provisions, Section 2 Simple association, Section 3 Partnership). All seems just natural, prima facie, “tradition” continues, nineteenth century makes way for twenty-first century, the old provisions gain new clothes… Just that things may not be as simple.
The current Civil Code regulates for the first time another legal figure, old and new at the same time. Old because has been always present, one way or another, in the prior regulations, originating in the old Roman law – the fiducia (or better said fiduciary mechanisms). New because it is the first regulation by which this legal figure becomes visible – the regulation in principle of the fiducia (Title IV Fiducia, articles 773-791 of the Civil Code). Seen through the lens of this ancestral mechanism, the partnership is no longer what it seems to be – a species of association, but – spectacularly – a species of fiducia (Roman fiducia – administration) – fiducia cum amico. We will try hereinafter, shortly, to analyse these aspects which may lead to a “requalification” of the legal nature of this operation, on one hand, and on the other we will try to analyse the “intervention” of the modern legislator, subtle as an elephant in the porcelains shop…

Keywords:

partnership, joint venture, company, patrimony, transfer of patrimony, liability, third party, passive joint liability, fiducia, fiduciary operation.

REZUMAT

Cu o istorie de circa 125 de ani, asocierea în participaţie a reușit să se impună în viaţa juridică cotidiană ca o prezenţă uzuală, familiară, fără a suscita serioase probleme (doctrinare sau jurisprudenţiale deopotrivă). O reglementare mai mult decât compactă – art. 251-256 C. com. – plasată la Titlul VIII Despre societăţi și despre asociaţiuni comerciale, Capitolul II Despre asociaţiuni (după Capitolul I Despre societăţi), Secţiunea I Despre asociaţiunea în participaţiune (urmată de Secţiunea II Despre asociaţiunea de asigurare mutuală).
Topografia legală plasa într-un mod aproape indubitabil această fizionomie juridică în zona societăţilor (ca gen proxim), fiind un fel de specie a acestora – o asociaţiune (asociere în limbajul actualului cod civil). Trebuie menţionat că și modelul său direct, Codul comercial italian (1881) vedea lucrurile la fel [Titlul IX
Despre societăţi, Capitolul II Despre asociaţii, Secţiunea I Despre asociaţiunea în participaţie (Dell`associazione in partecipazione) art. 233-238 C. com. it. 1882].
Codul civil din 2011 (cu greu mai poate fi numit nou, împlinind în scurt timp 10 ani de când a intrat în vigoare) a decis preluarea acestei „entităţi” din Codul comercial, nu fără a improviza și a completa/modifica/inova/brutaliza reglementarea preluată. Codul civil o plasează, mimetic, după reglementarea Societăţii simple, transformând-o, de fapt, într-o anexă a acesteia (Capitolul VII Contractul de societate, Secţiunea 1 Dispoziţii generale, Secţiunea 2 Societatea simplă, Secţiunea 3 Asocierea în participaţie). Totul pare a fi firesc și normal, la prima vedere, „tradiţia” continuă, secolul nouăsprezece face loc secolului douăzeci și unu, dispoziţiile vechi și-a primenit straiele… Doar că, lucrurile s-ar putea să nu fie chiar atât de simple precum par la prima vedere.
Actualul cod civil reglementează în premieră o altă fizionomie juridică, veche și nouă în același timp. Veche pentru că întotdeauna a fost prezentă, într-un fel sau altul în reglementările anterioare, trăgându-și seva din îndepărtatul drept roman – fiducia (sau mai bine spus mecanismele fiduciare). Nouă pentru că este prima reglementare în care această figură juridică prinde contur concret – reglementarea de principiu a fiduciei (Titlul IV Fiducia, art. 773-791 C. civ.).
Asocierea în participaţie – de la fiducia romană la struţo-cămila română…
Privită prin prisma acestui mecanism ancestral, asocierea în participaţie nu mai este ceea ce pare a fi – o specie de societate, ci, într-un mod spectaculos, o specie de fiducie (fiducie administrare romană) – fiducia cum amico. În cele ce urmează vom încerca, pe scurt, să analizăm aceste aspecte care ar putea conduce la o „recalificare” a naturii juridice a acestei operaţiuni, pe de o parte, pe de altă parte vom încerca să analizăm „intervenţia” legiuitorului modern, finuţ, precum un elefant în prăvălia de porţelanuri…

Legislaţie relevantă:

C. civ., art. 1949-1954

Cuvinte cheie:
Citește articolul complet în platforma de documentare juridică Sintact.ro! Solicită un cont demo gratuit completând formularul de mai jos: