Asemănări între fi ducie şi trust

Fiducia could not be treated without revealing the similarities it has with the institution of trust. The similarities between fiducia and trust are both evidence of the “linkage” of the two legal instruments and the extent of a potential simultaneous use of these contracts. Starting from the common object, the number and role of each of the fiducia and trust participants and the way the separation of fiduciary property assets and the types of applications of these instruments work (for guarantee, management etc.), the common elements make these concepts very similar. It is also worth mentioning the regulation of each of these instruments, which tends to become more and more unitary by adopting international acts in this respect (such as the Hague Convention on Trusts and their Recognition). Also, in view of the obvious similarities between these institutions, the question arises as to whether they could both be used in a civil or common law system, while also taking into account the differences in property title (split ownership). All these elements, as well as the obvious benefits of the two contracts, should contribute to their use as much as possible in practice.

Fiducia nu ar putea fi tratată fără a reliefa asemănările pe care le are cu instituţia trust-ului. Asemănările dintre fi ducie și trust sunt deopotrivă dovada „înrudirii” celor două instrumente juridice, cât și măsura unei potenţiale folosiri concomitente a acestor contracte. Plecând de la obiectul comun, numărul și rolul fiecăruia dintre participanţii la fiducie și trust și până la modul cum funcţionează separaţia masei patrimoniale fiduciare și tipurile de aplicaţii ale acestor intrumente (în scop de garanţie, gestiune etc.), elementele comune apropie foarte mult aceste concepte. De asemenea, merită menţionată reglementarea fiecăreia dintre aceste instrumente care tinde să devină din ce în ce mai unitară prin adoptarea la nivel internaţional a unor acte în acest sens (e.g. Convenţia de Haga aplicabilă trust-urilor și recunoașterii acestora). De asemenea, având în vedere asemănările evidente dintre aceste instituţii se ridică întrebarea în ce măsură ar putea fi ambele folosite în cadrul unui sistem de drept civil sau de common law, ţinând cont totuși și de diferenţele privind dreptul de proprietate (split ownership). Toate aceste elemente, dar și beneficiile evidente pe care le oferă cele două contracte ar trebui să contribue la folosirea lor cât mai des în practică.