Adoption de la Directive 2017/828/UE: droits et obligations des actionnaires et autres partenaires des sociétés cotées en bourse

This article discusses the main elements of Directive 2017/828/UE amending Directive 2007/36/EC as regards the encouragement of long-term shareholder engagement. Directive 2007/36/EC (Shareholder Rights Directive) was adopted in 2007 and, ten years later, in May 2017, it was strengthened through Directive 2017/828/UE (Shareholder Engagement Directive).
The primary objective of the Shareholder Rights Directive was to ensure that nonresident shareholders of listed companies are treated equally with shareholders residing in the Member State where the company’s registered office is located, and in this way, reduce the administrative burden. The European institutions observed that the financial crisis of 2008-2009 revealed that shareholders in many cases supported managers’ excessive short-term risk taking and that there is clear evidence that the current level of monitoring of investee companies and engagement by institutional investors and asset managers is often inadequate and focuses too much on short-term returns, which may lead to suboptimal corporate governance and performance. In this context, the Shareholder Engagement Directive was adopted. Like the Shareholder Rights Directive, it only applies to listed companies.
Shares of listed companies are often held through complex chains of intermediaries which render the exercise of shareholder rights more difficult and may act as an obstacle to shareholder engagement. Companies are often unable to identify their shareholders. The identification of shareholders is a prerequisite to direct communication between the shareholders and the company and therefore essential to facilitating the exercise of shareholder rights and shareholder engagement. This is particularly relevant in cross-border situations and when using electronic means.
The European institutions found that listed companies should therefore have the right to identify their shareholders in order to be able to communicate with them directly and that intermediaries should be required, upon the request of the piața de capital company, to communicate to the company the information regarding shareholder identity. In order to achieve that objective, a certain level of information on shareholder identity needs to be transmitted to the company.
The effective exercise of shareholder rights depends to a large extent on the efficiency of the chain of intermediaries maintaining securities accounts on behalf of shareholders or of other persons, especially in a cross-border context. In the chain of intermediaries, especially when the chain involves many intermediaries, information is not always passed from the company to its shareholders and shareholders’ votes are not always correctly transmitted to the company.
The Shareholder Engagement Directive aimed to improve the transmission of information along the chain of intermediaries to facilitate the exercise of shareholder rights.
Institutional investors and asset managers are often important shareholders of listed companies in the EU and can therefore play an important role in the corporate governance of those companies, but also more generally with regard to their strategy and long-term performance. However, the European institutions found that institutional investors and asset managers often do not engage with companies in which they hold shares and evidence shows that capital markets often exert pressure on companies to perform in the short term, which may jeopardise the long-term financial and non-financial performance of companies and may, among other negative consequences, lead to a suboptimal level of investments, to the detriment of the long-term performance of both the companies and the investors. For these reasons, the Shareholder Engagement Directive contains provisions aiming to increase the transparency of institutional investors and asset managers about their engagement policy and the implementation thereof as well as regarding their approach to shareholder engagement.
Many institutional investors and asset managers use the services of proxy advisors who provide research, advice and recommendations on how to vote in general meetings of listed companies. Consequently, the Shareholder Engagement Directive also included provisions that subject proxy advisors to transparency requirements.
Directors contribute to the long-term success of the company. The form and structure of directors’ remuneration are matters primarily falling within the competence of the company, its relevant boards, shareholders and, where applicable, employee representatives. There is a high degree of diversity of corporate governance systems within the European Union. Because remuneration is one of the key instruments for companies to align their interests and those of their directors and in view of the crucial role of directors in companies, the European institutions found that it is important that the remuneration policy of companies is determined in an appropriate manner by competent bodies within the company and that shareholders have the possibility to express their views regarding the remuneration policy of the company. The Shareholder Engagement Directive provides that, in order to ensure that shareholders have an effective say on remuneration policy, they should be granted the right to hold a binding or Adoption de la Directive 2017/828/UE: droits et obligations des actionnaires et autres partenaires… advisory vote on the remuneration policy, on the basis of a clear, understandable and comprehensive overview of the company’s remuneration policy. Moreover, to ensure that the implementation of the remuneration policy is in line with that policy, the Shareholder Engagement Directive provides that shareholders should be granted the right to vote on the company’s remuneration report.
Finally, transactions with related parties may cause prejudice to companies and their shareholders, as they may give the related party the opportunity to appropriate value belonging to the company. Therefore, adequate safeguards for the protection of companies’ and shareholders’ interests are of importance. For this reason, the European institutions found that Member States should ensure that material related party transactions are submitted to approval by the shareholders or by the administrative or supervisory body according to procedures that prevent the related party from taking advantage of its position and provide adequate protection for the interests of the company and of the shareholders who are not a related party, including minority shareholders.

Acest articol analizează principalele elemente ale Directivei nr. 2017/828/UE de modificare a Directivei nr. 2007/36/CE în ceea ce privește încurajarea implicării pe termen lung a acționarilor. Directiva nr. 2007/36/CE (Directiva privind drepturile acționarilor) a fost adoptată în 2007 și, zece ani mai târziu, în mai 2017, a fost modificată semnificativ prin Directiva nr. 2017/828/UE (Directiva privind implicarea acționarilor).
Obiectivul principal al Directivei privind drepturile acționarilor a fost să asigure că acționarii nerezidenți ai societăților cotate la bursă sunt tratați în mod egal cu acționarii rezidenți în statul membru în care se află sediul social al societății și, prin aceasta, să reducă povara administrativă. Instituțiile europene au constatat că criza financiară din 2008-2009 a arătat că acționarii au sprijinit, în multe cazuri, adoptarea excesivă de riscuri pe termen scurt de către administratori și că există dovezi clare că nivelul actual de monitorizare a societăților în care s-a investit și de implicare din partea investitorilor instituționali și al administratorilor de active este în multe cazuri necorespunzător și se axează prea mult pe randamentele pe termen scurt, fapt care poate conduce la o guvernanță și performanță corporativă sub nivelul optim. În acest context, a fost adoptată Directiva privind implicarea acționarilor. Ca și Directiva privind drepturile acționarilor, aceasta se aplică numai societăților cotate la bursă.
Acțiunile societăților comerciale cotate la bursă sunt adesea deținute prin intermediul unor lanțuri complexe de intermediari, ceea ce face ca exercitarea drepturilor acționarilor să fie mai dificilă și ar putea reprezenta un obstacol în calea implicării acționarilor. De multe ori, societățile comerciale nu își pot identifica acționarii. Identificarea acționarilor este o condiție pentru comunicarea directă între acționari și societatea comercială și, prin urmare, esențială pentru a facilita exercitarea drepturilor acționarilor și implicarea acestora. Acest lucru este deosebit de relevant în situațiile transfrontaliere și atunci când se folosesc metodele electronice. Instituțiile europene au apreciat că societățile comerciale cotate la bursă ar trebui, în consecință, să aibă dreptul de a afla identitatea acționarilor lor pentru a putea comunica cu aceștia în mod direct și că intermediarii ar trebui să aibă obligația de a-i comunica societății comerciale, la cererea acesteia, informațiile privind identitatea acționarilor. Pentru a atinge acest obiectiv, este necesar ca anumite informații privind identitatea acționarilor să fie transmise societății comerciale.
Exercitarea efectivă a drepturilor acționarilor depinde, în mare măsură, de eficiența lanțului de intermediari care administrează conturile de titluri de valoare în numele acționarilor sau al altor persoane, în special într-un context transfrontalier. În lanțul de intermediari, în special atunci când acesta implică mai mulți intermediari, informațiile nu sunt transferate întotdeauna de la societatea comercială la acționarii săi și voturile acționarilor nu sunt întotdeauna transmise în mod corect societății comerciale. Directiva privind implicarea acționarilor a urmărit să amelioreze transmiterea de informații de-a lungul lanțului de intermediari, pentru a facilita exercitarea drepturilor acționarilor.
Investitorii instituționali și administratorii de active sunt de multe ori acționari importanți ai societăților comerciale cotate la bursă din Uniunea europeană și, prin urmare, pot să aibă un rol important în guvernanța corporativă a acestor societăți comerciale, dar și, în sens mai general, în ceea ce privește strategia și performanța pe termen lung. Cu toate acestea, instituțiile europene au considerat că investitorii instituționali și administratorii de active adesea nu se implică în activitatea societăților comerciale în care dețin acțiuni, și că există dovezi care arată că piețele de capital exercită adesea presiune asupra societăților comerciale pentru a avea performanțe pe termen scurt, ceea ce periclitează performanța financiară și nefinanciară pe termen lung a societăților comerciale și poate determina o serie de consecințe negative, printre care se numără un nivel insuficient de investiții, în detrimentul performanței pe termen lung, atât a societăților comerciale, cât și a investitorilor. Din aceste motive, Directiva privind implicarea acționarilor a inclus prevederi menite să sporească transparența investitorilor instituționali și administratorilor de active cu privire la politica lor de implicare și punerea în aplicare a acesteia, precum și cu privire la abordarea lor față de implicarea
acționarilor.
Mulți investitori instituționali și administratori de active recurg la serviciile unor consilieri de vot care efectuează cercetări, furnizând consiliere și recomandări în legătură cu modul de a vota în adunările generale ale societăților comerciale cotate la bursă. În consecință, Directiva privind implicarea acționarilor a inclus de asemenea un număr de cerințe privind transparența consilierilor de vot.
Administratorii contribuie la reușita pe termen lung a societății comerciale. Forma și structura remunerării conducătorilor reprezintă chestiuni care sunt în primul rând de competența societății comerciale, a organului relevant de conducere, a acționarilor și, dacă este cazul, a reprezentanților angajaților. Există o mare diversitate în ceea ce privește sistemele de guvernanță corporativă din Uniunea Europeană. Având în vedere faptul că remunerația este unul dintre instrumentele cheie de care dispun societățile comerciale pentru a-și alinia interesele cu cele ale administratorilor, precum și rolul esențial al acestora în cadrul societăților comerciale, instituțiile europene au apreciat că este important ca politica de remunerare a societăților să fie stabilită în mod corespunzător de către organismele competente ale societății și ca acționarii să aibă posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere privind politica de remunerare a societății comerciale. Directiva privind implicarea acționarilor prevede că, pentru a garanta că acționarii se pot exprima în mod efectiv cu privire la politica de remunerare, acestora ar trebui să li se acorde dreptul de a vota, votul lor având fie caracter consultativ, fie obligatoriu, politica de remunerare, pe baza unei prezentări generale clare, complete și inteligibile a politicii de remunerare a societății. De asemenea, pentru a garanta că politica efectivă de remunerare este conformă cu politica respectivă, Directiva privind implicarea acționarilor prevede că acționarilor ar trebui să li se acorde drept de vot cu privire la raportului de remunerare al societății.
În sfârșit, tranzacțiile dintre părți afiliate pot prejudicia societățile comerciale și acționarii acestora, deoarece pot oferi părții afiliate posibilitatea de a-și însuși valori care aparțin societății. Prin urmare, sunt importante garanțiile adecvate pentru protejarea intereselor societăților comerciale și acționarilor. Din acest motiv, instituțiile europene au apreciat că statele membre ar trebui să se asigure că tranzacțiile semnificative cu părți afiliate sunt supuse aprobării acționarilor sau a organismului administrativ sau de supraveghere, în conformitate cu procedurile menite să împiedice partea afiliată să profite de poziția sa, precum și să ofere o protecție adecvată a intereselor societății comerciale și ale acționarilor care nu sunt părți afiliate, inclusiv acționarii minoritari.