Preluarea ostilă

Hostile takeover is the takeover public offer made despite the opposition of the management of a company. The reasons for the hostility are, in general, the fear of the management of the target company that will be replaced after taking over.
The hostility is expressed, formally, by recommending the management of the
target company made to its shareholders to accept or not the takeover offer of the acquirer. The best solution to avoid taking over is to manage the company in order to increase its value so that the shareholders are not tempted to sell their shares.
In order to be prepared in the face of hostile takeover, the management of the company must be attentive to market movements with its stock. These measures are included in a plan previously developed by the management or are provided for in the articles of incorporation. Anti-takeover measures can be both proactive (prior to the preliminary announcement) and reactive (after the preliminary announcement). Proactive measures are the “poisoned pills”, the sale or charging of assets, amendments to the articles of incorporation and the “golden parachute”.
The reactive measures include: acquiring their own shares, greenmail procedure, dividing the company, finding a competing bidder (white knight), recapitalizing, decapitalizing, indebtedness, selling or charging with assets, dividing, acquiring by the target company of others companies, launching an offer to buy or take over the tenderer (Pac-Man counter-attack) or notifying the competition authority about the economic concentration resulting from the takeover. Apart from the competing bidder, European law prohibits (following the English model, as opposed to the American one) anti-takeover measures. These prohibitions are the no frustration principle. The advantage of the system based on the no frustration principle is that it allows the offer of the buyer to reach the shareholders, the only ones able to decide on its acceptance or rejection. Given that the Law no. 24/2017 on issuers of financial instruments and market operations, by transposing mutatis mutandis the provisions of the Thirteenth Company Directive, drastically limits the freedom of the company management to launch anti-takeover measures, leaving each shareholder the almost complete freedom to accept or reject the offer, according to their own interest. Anti-takeover measures may be suspended by the general meeting of the target company, during the takeover bid, to disarm leadership in the fight against takeover, thus allowing shareholders to freely decide whether or not to sell their shares (“breakthrough rule”). The role of the breakthrough rule is, therefore, to make the no frustration principle functional. The statutory clauses that become suspended are the statutory clauses of agreement or the particular conventions (extra-statutory) which have as their object the restriction of the free transfer of shares, the statutory restrictions on voting rights, the dual class voting shares. Unfortunately, the transposition of the Thirteenth Company Directive has been defective by our legislator, which creates confusion regarding the application of the no frustration principle.

Preluarea ostilă este oferta de preluare făcută în pofida opoziției conducerii unei societăți. Motivele ostilității sunt, în general, temerea conducerii societății-țintă că va fi schimbată după preluare. Ostilitatea se exprimă, formal, prin recomandarea conducerii societății-țintă făcută acționarilor săi de a accepta sau nu oferta de preluare a achizitorului. Cea mai bună soluție pentru a evita preluarea este de a administra societatea întru creșterea valorii sale, astfel încât acționarii să nu fie tentați să-și vândă acțiunile. Pentru a fi pregătită în fața unei preluări ostile, conducerea societății trebuie să fie atentă la mișcările din piață cu acțiunile sale. Aceste măsuri sunt cuprinse într-un plan anterior realizat de management sau sunt prevăzute chiar în actul constitutiv. Măsurile antipreluare pot fi atât proactive (anterioare anunțului preliminar), cât și reactive (ulterioare anunțului preliminar). Măsuri proactive sunt „pilulele otrăvite”, vânzarea sau grevarea de sarcini a unor active, amendamente ale actului constitutiv și „parașuta de aur”. Printre măsurile reactive se evidențiază: dobândirea propriilor acțiuni, procedura greenmail, divizarea societății, găsirea unui ofertant concurent (white knight), recapitalizarea, decapitalizarea, îndatorarea, vânzarea sau grevarea cu sarcini a unor active, divizarea, achiziționarea de către societatea-țintă a altor societăți, lansarea unei oferte de cumpărare sau preluare a ofertantului (contra-atacul Pac‑Man) sau sesizarea autorității de concurență cu privire la concentrarea economică rezultată în urma preluării. În afara ofertantului concurent, legislația europeană interzice (după model englez, opus celui american) măsurile antipreluare. Aceste interziceri constituie principiul neutralității (no frustration). Avantajul sistemului bazat pe principiul neutralității este acela de a permite ca oferta achizitorului să ajungă negreșit la acționari, singurii în măsură să decidă asupra acceptării sau respingerii ei. În condițiile în care Legea emitenților de instrumente financiare și operațiuni de piață, prin transpunerea mutatis mutandis a prevederilor din cea de-a Treisprezecea Directivă Societară, limitează drastic libertatea conducerii societare de a lansa măsuri antipreluare, lăsând fiecărui acționar libertatea aproape deplină de a accepta sau respinge oferta, conform propriului interes. Măsurile antipreluare pot fi suspendate de către adunarea generală a societății-țintă, pe perioada derulării ofertei de preluare, pentru a dezarma conducerea în lupta împotriva preluării, permițând astfel acționarilor să decidă liber dacă își vând sau nu acțiunile ofertantului („regula penetrării”). Rolul regulii penetrării este, deci, de a face funcțional principiul neutralității (no frustration). Clauzele statutare care ajung a fi suspendate sunt clauzele statutare de agrement sau convențiile particulare (extrastatutare) ce au ca obiect restricționarea liberului transfer al valorilor mobiliare, restricțiile statutare cu privire la drepturile de vot, acțiunile cu vot plural (dual class voting). Din păcate, transpunerea celei de-a Treisprezecea Directivă Societară s-a făcut defectuos de către legiuitorul nostru, ceea ce creează confuzie cu privire la aplicarea principiului neutralității.