Judecătorul-sindic și judecăţile sale. Exigenţe ale abordării interdisciplinare a procedurii insolvenţei cu privire la desemnarea administratorului judiciar

This article is based on a situation often encountered in practice in insolvency proceedings opened under Law no. 85/2014: the appointment of the insolvency administrator by the majority creditors / the majority creditor holding at least 50% of the creditors’ estate with voting rights at the first meeting of the creditors’ meeting, without taking into account essential aspects in the conduct of the insolvency proceedings that are important for the successful completion of the insolvency proceedings and, consequently, the fulfillment of the purpose of the insolvency proceedings as regulated by Article 2 of Law no. 85/2014. The current form of art. 57 para. (2) and para. (3) of Law no. 85/2014 leaves to the majority creditors/the majority creditor an absolute right as regards the appointment of the insolvency practitioner who will exercise the duties provided for in Article 58 of Law no. 85/2014, without the other creditors or the debtor himself being able to influence the procedure for appointing the insolvency administrator. The relevance of the creditors’ decision in the subsequent conduct of the insolvency proceedings arises from the fact that a possible appointment of an insolvency practitioner who does not have sufficient theoretical and practical knowledge necessary for the optimal conduct of insolvency proceedings would have negative effects on the way in which the liquidator exercises his powers under Article 45 para. (1) and (2) of Law no. 85/2014 and, in order to be more specific, on the control of legality which the syndic-judge must exercise over the activity of the insolvency administrator. On the other hand, taking into account the complexity of the economic activities carried out by the professionals who go into insolvency, the syndic-judge is required to have theoretical and practical knowledge in fields other than the legal field (such as economics, taxation and accounting), which will help him to verify the legality of the activity of the insolvency practitioner and the debtor, in the event that the latter has kept, by virtue of the provisions of Article 45 para. (2) and Article 87 para. (1) lit. a) of Law no. 85/2014, the right to manage its own activity.

Prezentul articol pornește de la o situaţie des întâlnită în practică în cadrul procedurilor de insolvenţă deschise în baza Legii nr. 85/2014: desemnarea în cadrul primei ședinţe a adunării creditorilor a administratorului judiciar de către creditorii majoritari/creditorul majoritar deţinând cel puţin 50% din masa credală cu drept de vot, fără ca aceștia să ţină cont de aspecte esenţiale în derularea procedurii insolvenţei și care sunt importante în finalizarea cu succes a procedurii insolvenţei și, pe cale de consecinţă, îndeplinirea scopului procedurii insolvenţei, astfel cum este reglementat de art. 2 din Legea nr. 85/2014. Actuala formă a dispoziţiilor art. 57 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 85/2014 lasă la îndemâna creditorilor majoritari/ a creditorului majoritar un drept absolut în ce privește numirea practicianului în insolvenţă ce va exercita atribuţiile prevăzute de art. 58 din Legea nr. 85/2014, fără ca ceilalţi creditori sau însuși debitorul să poată influenţa procedura de numire a administratorului judiciar. Relevanţa acestei hotărâri a creditorilor în derularea ulterioară a procedurii insolvenţei rezultă din faptul că o eventuală desemnare a unui practician în insolvenţă care nu deţine suficiente cunoștinţe teoretice și practice necesare derulării în condiţii optime a unei proceduri de insolvenţă ar avea efecte negative asupra modului în care judecătorul-sindic își exercită atribuţiile prevăzute de art. 45 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014, respectiv asupra controlului de legalitate pe care judecătorul-sindic trebuie să-l exercite asupra activităţii administratorului judiciar. Pe de altă parte, ţinând cont de complexitatea activităţilor economice desfășurate de profesioniștii care intră în insolvenţă, judecătorul-sindic este ţinut să deţină cunoștinţe teoretice și practice și în alte domenii decât cel juridic (domenii precum economie, fiscalitate și contabilitate), care să-l ajute în verificarea legalităţii activităţii practicianului în insolvenţă și a debitorului, în ipoteza în care acesta din urmă și-a păstrat, în virtutea prevederilor art. 45 alin. (2) și ale art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2014, dreptul de administrare a propriei activităţi.