Competenţa instanţei în litigiile privind contractul de asigurare de bunuri – unele particularităţi

The article analyses the aspects related to establishing the jurisdiction of the court in cases where the dispute refers to a property insurance contract. In judicial practice, many situations have been encountered in which, prior to the referral to the court, a new legal relationship is generated as a result of a debt assignment contract concluded between the injured third party and a third party – usually a company specialized in such transactions, but without being subject to special insurance regulations.
In the opinion of the authors, with the assignment contract, the rules from art. 115 C. pr. civ. regarding the alternative jurisdiction, but the general rules from art. 107 C. pr. civ.
Once the right has been assigned, the holder is no longer the injured party and the reasons for which the rules of alternative territorial jurisdiction would continue to apply no longer exist.

În articol sunt analizate aspectele referitoare la stabilirea competenţei instanţei de judecată în cazurile în care litigiul se referă la un contract de asigurare de bunuri. În practica judiciară au fost întâlnite dese situaţii în care, anterior sesizării instanţei de judecată, se generează un nou raport juridic ca urmare a unui contract de cesiune de creanţă încheiat între terţul prejudiciat și o terţă persoană – de regulă o societate specializată în asemenea tranzacţii, însă fără a fi supusă reglementărilor speciale în materie de asigurări.
În opinia autorilor, odată cu contractul de cesiune nu se mai pot aplica regulile de la art. 115 C. pr. civ. referitoare la competenţa alternativă, ci normele generale de la art. 107 C. pr. civ.
Odată cesionat dreptul, titularul nu mai este persoana prejudiciată și nu mai subzistă raţiunile pentru care s-ar aplica în continuare regulile de competenţă teritorială alternativă.