Administratorul statutar versus administratorul special! Cine răspunde?

The partners are granted the right, under the conditions and quorum provided by the articles of incorporation, to decide on the modification of the company by adopting a resolution to that effect. For example, they may decide on the dissolution of the company, which can be carried out with or without liquidation.

If the partners declare that there are no outstanding claims or that an agreement has been reached with the creditors regarding the settlement of liabilities, then there is no liquidation phase during which potential social creditors could recover their debts. This simplified procedure (also regulated, for example, by Law no. 359/2004) allows for the rapid removal of the company from the registry, but it assumes the absence of unpaid claims. In practice, sometimes partners falsely declare that the company has no debts in order to obtain deregistration without going through liquidation, thereby harming their creditors.

Regarding how the potential damage can be remedied by the partner(s) who adopted the resolution to amend the articles of incorporation–damage represented by the claim the creditor has against the company–the case law is inconsistent.

Opposition submitted under the conditions of Article 61 of Law no. 31/1990, although admissible, is not sufficient. Both the statutory administrator and the special administrator manage to avoid liability for the damage caused to creditors by the decision to amend the articles of incorporation–dissolution and deregistration of the company–because the procedure for holding them liable is cumbersome and sometimes impossible.

Asociaţilor le este recunoscut dreptul ca în condiţiile și cu cvorumul prevăzut de actul constitutiv să decidă modificarea societăţii prin adoptarea unei hotărâri în acest sens. Pot decide, spre exemplu, cu privire la dizolvarea societăţii care să se realizeze cu sau fără lichidare.

Dacă asociaţii declară că nu există creanţe sau că a intervenit o înţelegere cu creditorii în legătură cu stingerea pasivului, atunci nu există o etapă de lichidare în care eventualii creditori sociali să-și poată recupera datoriile. Această procedură simplificată permite radierea rapidă a firmei, însă presupune inexistenţa creanţelor (neplătite). În practică, uneori asociaţii declară în mod nereal că societatea nu are datorii, pentru a obţine radierea fără a parcurge lichidarea, prejudiciindu-și astfel creditorii.

Cât privește modalitatea în care eventualul prejudiciu poate fi reparat de către asociatul/asociaţii care au adoptat hotărârea de modificare a actului constitutiv, prejudiciu reprezentat de creanţa pe care creditoarea îl are împotriva societăţii, practica instanţelor de judecată este neunitară, opoziţia formulată în condiţiile art. 61 din Legea nr. 31/1990 deși admisibilă nu este suficientă. Atât administratorul statutar cât și administratorul special reușesc să nu răspundă pentru prejudiciul cauzat creditorilor prin decizia de modificare a actului constitutiv – de dizolvare și radiere a societăţii – întrucât procedura de antrenare a răspunderii lor este greoaie, uneori imposibilă.