Simularea personalităţii juridice în Noul Cod civil

The dispositions related to simulation under the New Civil Code (art. 1289 and the next, the New Civil Code) are applicable to the company as follows: the parties conclude a public and false act – the company contract – which conceals another secret and real act, the only act binding the parties, but not opposable to third parties; but the third parties can take advantage either of the public act, or of the secret one, as their interest dictates, and in the conflict between third parties, the one who bases his claims in good faith on the apparent act is preferred. The simulated company can cover, for a variety of purposes, other juridical relations which actually occur between the parties, relations such as: a loan contract with usurious interest, an employment contract (to avoid social security laws), a sale and purchase contract (to benefit from a less hard taxation), a donation contract (to elude the legal dispositions referring to the inheritance reserve).
The simulation refers either to the legal nature of the company contract (relative simulation), or to the very existence of this contract (absolute simulation). In the case of the simulation of the juridical nature of the company contract, the contracting parties hide under the mask of the company (apparent contract), the existence of another contract (the real one), which binds the associates, but it is not opposable to third parties.

Dispozițiile referitoare la simulare din Noul Cod civil (art. 1289 și următorul, Noul Cod civil) sunt aplicabile societății astfel: părțile încheie un act public și fals – contractul de societate – care ascunde un alt act secret si real, singurul act obligatoriu pentru părți, dar neopozabile terților; dar terții pot profita de oricare dintre cele două, actul public sau cel secret, după cum le impune interesul, și în conflictul dintre terți, se preferă cel care îşi întemeiază pretenţiile cu bună-credinţă pe actul aparent. Compania simulată poate acoperi, pentru o varietate de scopuri, alte raporturi juridice care apar efectiv între părţi, relaţii precum: un contract de împrumut cu dobândă cămătărie, un contract de muncă (pentru a evita legile securității sociale), un contract de vânzare-cumpărare (pentru a beneficia de o impozitare mai puțin grea), un contract de donatie (pentru a eluda dispozitiile legale referitoare la rezerva de mostenire).
Simularea se referă fie la natura juridică a contractului de firmă (simulare relativă), sau la însăși existența acestui contract (simulare absolută). În cazul simulării de natura juridică a contractului de societate, părțile contractante se ascund sub masca celui de firmă (contract aparent), existența unui alt contract (cel real), care leagă pe asociati, dar nu este opozabil tertilor.