Restricţii de concurenţă în sistemele de franciză. Analiza Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 65 din 31 octombrie 2012 privind acceptarea angajamentelor asumate de Fornetti România S.R.L.

The franchise has specific characteristics within the various trading systems, which triggers the need to modulate the legal regime applicable to franchise agreements from the perspective of the enforcement of competition legislation, which can be seen in a number of ways. First, the observance of the price recommended by the franchisor may be the mere expression of a reasonable commercial conduct of franchisees, of the requirement to ensure a certain uniformity which implies a coherent and unitary price policy within the franchise network. For example, fixed resale prices and not only maximum resale prices may be necessary and justified for the purpose of the organisation, within a franchise system, of a coordinated price campaign of short duration (between 2 to maximum 6 weeks). Third, a franchisor may impose on franchisees a non compete obligation, without breaching competition law, provided that such obligation is necessary for the protection of the identity and reputation of the franchise system.
Having the Decision of the Romanian Competition Council regarding the Fornetti franchise system (“Fornetti Decision”) as starting point of our analysis, this article aims to analyse the special characteristics of the legal regime applicable to some of the most common practices restrictive of competition – resale price maintenance and non-compete obligation. In addition, the article includes a selection of the most relevant decisions issued by EU courts and other foreign national competition authorities, to provide a comparative presentation of the approach towards price restrictions within distribution systems generally and the franchise system in particular, as well as the current trends in their legal analysis. In its final part, in the light of the Fornetti Decision, the article focuses on the opportunity available to a competition authority to finalise an investigation by accepting the commitments offered by undertakings in an investigation concerning a serious breach of competition legislation, such as vertical price fixing.

Franciza prezintă o serie de caracteristici specifice în cadrul diverselor sisteme de comercializare, ceea ce determină adaptarea regimului juridic aplicabil acordurilor de franciză din perspectiva legislaţiei concurenţei, ce se manifestă pe mai multe planuri. În primul rând, respectarea preţului recomandat de francizor poate fi simpla manifestare a unei conduite comerciale raţionale a francizaţilor, expresie a cerinţei de asigurare a unei anumite uniformităţi, ce implică şi o politică de preţ coerentă şi omogenă în cadrul reţelei de franciză. În al doilea rând, particularităţile francizei determină aplicarea unui regim mai permisiv din perspectiva normelor de interzicere a acordurilor de fixare/impunere a preţurilor de revânzare. De exemplu, preţurile de revânzare fixe şi nu doar preţurile de revânzare maxime se pot dovedi necesare şi justificabile în cazul organizării, în cadrul unui sistem de franciză, a unei campanii coordonate de preţuri mici pe termen scurt (între 2 şi 6 săptămâni). În al treilea rând, un francizor poate impune francizaţilor săi o obligaţie de neconcurenţă, fără ca prin aceasta să se încalce legislaţia concurenţei, în măsura în care o astfel de obligaţie se dovedeşte a fi necesară protejării identităţii şi reputaţiei francizei.
Folosind ca punct de plecare Decizia Consiliului Concurenţei cu privire la reţeaua de franciză Fornetti („Decizia Fornetti”), prezentul articol îşi propune să analizeze particularităţile regimului juridic aplicabil din perspectiva normelor dreptului concurenţei, practicilor de restricţionare a concurenţei prezente cel mai frecvent în acordurile de franciză – impunerea/fixarea preţului de revânzare şi obligaţia de neconcurenţă. De asemenea, articolul include o selecţie a unor cazuri relevante soluţionate de instanţele europene şi alte autorităţi naţionale de concurenţă în scopul unei prezentări comparative a modului de abordare a restricţionărilor prin preţ în sistemele de distribuţie în general şi în cele de franciză în particular, precum şi a tendinţelor conturate în analiza acestora. În încheiere, în lumina Deciziei Fornetti, articolul abordează oportunitatea finalizării unei investigaţii de către autoritatea de concurenţă prin acceptarea angajamentelor în cazul unor încălcări grave a legislaţiei concurenţei, precum impunerea preţurilor de revânzare.