Prezumţia de nevinovăţie în
dreptul concurenţei

This paper highlights a frequent error in the analysis, by the public authorities and by the courts, of the infringements of the competition rules provided by Romanian Competition Law 21/1996 and by the Treaty on the Functioning of the European Union. The error comes from the fact that, when assessing potential anticompetitive behaviours, especially since the ECHR decision in Menarini Diagnostics case (2011), the presumption of innocence and the rights and obligations which are attached to it, is fully applicable. The presumption of innocence prevails on the legal presumption which operates in the case of violations by object infringements and on the presumption of legality of an administrative act, to the extent that the later would confine the review made by a court only to the formal aspects of the sanctioning decision.

Articolul atrage atenţia asupra unei erori frecvente în analiza, de către autorităţile publice competente și instanţele de judecată, a încălcărilor normelor de concurenţă prevăzute de Legea concurenţei nr. 21/1996 și de Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene. Este vorba de faptul că, în această materie, mai ales ulterior deciziei Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Menarini Diagnostics (2011), este pe deplin aplicabilă prezumţia de nevinovăţie și ansamblul de drepturi și obligaţii care o însoţește. Prezumţia de nevinovăţie primează în faţa prezumţiei legale care operează în cazul încălcărilor prin obiect a interdicţiei acordurilor și practicilor anticoncurenţiale și în faţa prezumţiei de legalitate a actului administrativ, în măsura în care, aceasta din urmă, ar limita revizuirea de către instanţa de judecată doar la aspectele formale ale deciziei de sancţionare.