Plata TVA la cesiunea drepturilor de autor. Între legalitate şi ilegalitate (I)

National Tax Administration Agency started an extensive campaign to register ex officio, for the purpose of collecting VAT, of persons who receive income from intellectual property rights.
The interpretation given by the tax authorities to some legal diffuse texts affects hundreds of writers, artists, architects, journalists and representatives of other socio-professional categories that have earned revenues in return for their creative work.
The assignment of copyright, which is the fundamental concept of this study, does not represent any sale of goods or service, but a separate legal operation of any of them. Thus, the author, the assignor of the copyright undertakes an abstention, namely the obligation to refrain from acts and deeds which would perturb the exploitation by the assignee. For these reasons, the assignment of copyright is not assimilated with the sale. Also, transfer of copyright is not assimilated nor with providing services since it doesn’t involve an activity, a service performed for the beneficiary.

Prezentul articol îşi propune să ilustreze, fără a tranşa definitiv problema, situaţia plăţii taxei pe valoare adăugată în cazul cesiunii de drepturi de autor.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a demarat o amplă campanie de înregistrare din oficiu în scopuri de TVA a persoanelor care obţin venituri din drepturi de proprietate intelectuală.
Interpretarea dată de către organele fiscale unor texte legale prolixe afectează sute de scriitori, artişti, arhitecţi, jurnalişti, precum şi reprezentanţi ai altor categorii socio-profesionale care au obţinut venituri în schimbul activităţii lor de creaţie.
Cesiunea de drepturi de autor, conceptul fundamental al prezentului studiu, nu reprezintă nici o vânzare de mărfuri, nici o prestare de servicii, ci o operaţiune juridică distinctă de oricare dintre acestea. Astfel, autorul, adică cedentul dreptului de autor, îşi asumă o abstenţiune, adică o obligaţie de a se abţine de la acte şi fapte care ar fi de natură să stânjenească exploatarea operei de către cesionar. Pentru aceste motive, cesiunea de drepturi de autor nu se asimilează cu vânzarea. De asemenea, cesiunea drepturilor de autor nu se asimilează nici cu prestarea de servicii întrucât nu presupune o activitate, o prestaţie desfăşurată în favoarea beneficiarului.
Pornind de la aceste succinte noţiuni, explicate pe larg în cadrul acţiunii formulate de un grup de reputaţi artişti, am început să conturăm analiza deciziei pronunţate în această cauză, dar încă neredactată. Or, ce punct de plecare poate fi mai bun decât solicitările părţilor?